[doctor_faustus]

Petru Movilă, Metropolitan de Kiev (1633-1647)

Mărturisirea de Credinţa Ortodoxă

Î. 106. Care este cel de-al treilea mister?

R. Eucharistul sau trupul şi sângele lui Hristos Domnul sub forma pâinii şi a vinului şi prezenţa reală. Acest sacrament le depăşeşte pe celelalte şi conduce în mare parte spre mântuirea sufletului. Căci în acest sacrament toate harurile şi bunătatea lui Hristos sunt descoperite şi oferite celor credincioşi, aşa cum va fi evident mai târziu.

Î. 107. Ce ar trebui să fie menţionat cu privire la acest mister?

R. În primul rând, nimeni altcineva nu poate da acest mister decât un preot legitim, chiar în cea mai cumplită necesitate. În al doilea rând, trebuie să se vadă că acolo este un altar, sau aşa cum o numim „antimension”, în absenţa căruia jertfa fără sânge nu poate fi legiferată în nici un fel. În al treilea rând, provizia trebuie să fie făcută ca acolo să fie materia potrivită, adică, cea mai pură pâine plămădită de grâu şi vin lipsit de orice fel de altă substanţă. În timpul „proskomedia”, totuşi, apa este turnată astfel ca Scriptura să fie împlinită: „Dar unul dintre soldaţi cu o suliţă i-a străpuns coasta sa, şi imediat de acolo a ieşit sânge şi apă.” În al patrulea rând, trebuie să fim atenţi la faptul că preotul are, în timpul consacrării, intenţia ca substanţa reală a pâinii şi substanţa vinului să fie transubstanţiată în trupul şi sângele real al lui Hristos prin acţiunea Duhului Sfânt. El face această chemare când confecţionează acest mister rugându-se şi spunând: „Trimite Duhul tău cel Sfânt peste noi şi asupra acestor daruri care sunt oferite aici şi fă această pâine trupul preţios al Hristosului tău, şi ceea ce este în acest potir sângele preţios al Hristosului tău, schimbându-le prin Duhul tău cel Sfânt.” Transubstanţierea are loc imediat cu aceste cuvinte, şi pâinea este transubstanţiată în trupul real al lui Hristos şi vinul în sângele real al lui Hristos, cu singurele înfăţişări vizibile rămânând; şi aceasta se întâmplă în acord cu dispoziţia divină din două motive. Primul, astfel că nu vedem trupul lui Hristos, ci mai degrabă credem că el este astfel, datorită cuvintelor vorbite de Hristos Domnul: „Acesta este trupul meu”, etc. şi „Acesta este sângele meu...”, vorbit nu simţurilor noastre, de vreme ce el ne-a promis fericire pentru aceasta cu cuvintele: „Binecuvântaţi sunt cei care nu văd, dar cred.” În al doilea rând, deoarece natura umană dă înapoi de la a mânca carnea vie, totuşi omul trebuie să fie unit cu Hristos Domnul prin comuniunea cu trupul lui Hristos Domnul şi cu sângele lui Hristos Domnul; ca omul, astfel, să nu se întoarcă, Domnul a hotărât să îşi dea trupul şi sângele pentru a fi mâncat şi băut de cei credincioşi sub înfăţişarea pâinii şi a vinului. Sfântul Damascene şi Gregory de Nyssa au expus în cele din urmă acest punct. Participarea în acest mister ar trebui să aibă loc pentru două categorii, pentru cei religioşi cât şi pentru cei seculari, de vreme ce Hristos aşa a poruncit, fără a exclude pe cineva, când el a spus: „Amin, amin vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului, şi nu beţi din sângele său, nu veţi avea viaţă în voi.” Tot astfel: „Cel care mănâncă carnea mea, şi bea sângele meu, rămâne în mine, şi eu în el.” Această modalitate de comunicare în două moduri deopotrivă pentru cei religioşi şi cei seculari, Apostoli, aşa cum au primit de la Hristos Domnul, astfel au oferit, asupra punctului despre care Apostolul Pavel scrie Corintenilor: „Ce am primit de la Domnul aceea vă încredinţez şi eu vouă, şi anume, că Domnul Isus, în aceeaşi noapte în care a fost trădat, a luat pâinea, şi dând mulţumiri, a frânt-o şi a spus: „Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul meu, care se dă pentru voi; să faceţi aceasta spre pomenirea mea.” În aceeaşi manieră de asemenea potirul, după ce a cinat, spunând: „Acest potir este noul testament în sângele meu; faceţi aceasta, ori de câte ori veţi bea, în amintirea mea.”” Reverenţa arătată faţă de acest mister este cea care este datorată lui Hristos însuşi, după cum s-a spus mai devreme, tocmai cum Sf. Petru, în numele tuturor apostolilor, a spus despre el: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului viu.” Şi astfel noi vorbim de asemenea în termenii închinării latria: „Cred, O Doamne, şi mărturisesc că tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului viu.” Acest mister este de asemenea o jertfă pentru cei vii şi cei morţi, pentru cei care au murit în speranţa învierii, care jertfă nu va înceta până la ultima judecată. Dar, avantajele acestui mister sunt acestea. Primul, este comemorarea suferinţei nevinovate şi a morţii lui Hristos Domnul, în acord cu zicerea: „Căci cât de des veţi mânca această pâine, şi beţi din potir, veţi arăta moartea Domnului, până când el vine.” Al doilea avantaj este că acest mister are ca rezultat o împăcare pentru păcatele celor vii cât şi a celor morţi, astfel că nici o liturghie sacră nu este sărbătorită pentru că Domnul Dumnezeu nu este implorat pentru păcatele noastre. Al treilea avantaj este: oricine este prezent frecvent la această jertfă şi frecvent se împărtăşeşte din acest mister, este eliberat el însuşi de toate ispitele şi ameninţările diavolului; căci duşmanul sufletului nu îndrăzneşte să persecute astfel de oameni, de vreme ce el percepe cu adevărat că Hristos este prezent în ei. Pregătirea pentru cele mai sacre mistere ar trebui să fie făcută potrivit ritualului Bisericii Ortodoxe, adică: înfăptuirea sfintei mărturisiri, post, împăcarea cu toţi şi alte astfel de lucruri.

sursa: http://www.voxdeibaptist.org/Marturi...tru_Movila.htm