[doctor_faustus]

Mărturisirea lui Dositheus

Capitolul VI. Al actelor şi decretelor din Sinodul de la Ierusalim (1672)

DECRETUL XVII.

Noi credem că Preasfânta Taină a Sacrei Împărtăşanii, pe care am enumerat-o mai sus, a patra în ordine, a fi cea pe care Domnul nostru a dat-o în noaptea în care El S-a dat pe Sine pentru viaţa lumii. Căci luând pâinea, şi binecuvântând-o, El a dat Ucenicilor şi Apostolilor Săi Sfinţi, spunând: „Luaţi, şi mâncaţi; Acesta este Trupul Meu.” {Matei 26:26} Şi luând potirul, şi dând mulţumiri, El a spus: „Luaţi toţi din El; Acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru iertarea păcatelor.” {Matei 26:28} În sărbătoarea în care noi credem că Domnul Isus Hristos este prezent, nu tipic, nici figurat, nu prin harul abundent, ca în alte Taine, nici printr-o prezenţă goală, aşa cum au spus unii dintre Părinţi despre Botez, sau prin transubstanţiere, astfel că Divinitatea Cuvântului este unită pentru a arăta pâinea Împărtăşaniei în mod întruchipat, aşa cum presupun urmaşii lui Luther într-un mod ignorant şi mizerabil, dar adevărat şi într-adevăr, astfel că după consacrarea pâinii şi a vinului, pâinea este transformată, preschimbată, convertită şi transformată în adevăratul Trup al Domnului Însuşi, Care s-a născut în Betleem în veşnica Fecioară {Maria ELC}, a fost botezat în Iordan, a suferit, a fost îngropat, a înviat, a fost primit sus, a stat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, şi va veni pe norii Cerului din nou; şi vinul este convertit şi transubstanţiat în adevăratul Sânge al Domnului Însuşi, Care în timp ce El era atârnat pe Cruce, a fost turnat pentru viaţa lumii. {Ioan 6:51}

Mai departe [noi credem] că după consacrarea pâinii şi a vinului, nu mai rămâne substanţa pâinii şi a vinului, ci Trupul şi Sângele Domnului Însuşi, şi formează pâinea şi vinul; adică, sub accidentele pâinii.

Mai departe, faptul că preasfântul Trup în Sine, şi Sângele Domnului este împărţit, şi intră în gurile şi stomacurile celor care se împărtăşesc, fie cuviincios fie necuviincios. Cu toate acestea, ele transmit celor evlavioşi şi vrednici iertarea păcatelor şi viaţa veşnică; dar celor necuviincioşi şi nevrednici implicaţi, condamnarea şi pedeapsa veşnică.

Mai departe, faptul că Trupul şi Sângele Domnului este despărţit şi împărţit de mâini şi dinţi, deşi doar în accident, adică, în accidentele pâinii şi ale vinului, sub care acestea sunt vizibile şi tangibile, noi mărturisim; dar în ele însele că rămân în întregime nedespărţite şi neîmpărţite. De aceea Biserica Catolică spune de asemenea: „Rupt şi împărţit este El Care este rupt, totuşi nu despărţit; Care este mâncat mereu, totuşi niciodată consumat, ci îi sfinţeşte pe cei care se împărtăşesc,” în mod vrednic.

Mai departe, faptul că în fiecare parte, sau în cea mai mică diviziune a transformatei pâini şi a vinului nu există o parte a Trupului şi a Sângelui Domnului – căci a spune aceasta ar fi hulitor şi rău – ci întregul Domn Hristos în mod material, adică, cu Sufletul şi Divinitatea Sa, sau Dumnezeu perfect şi om perfect. Astfel că deşi pot fi multe sărbători în lume la aceeaşi oră, nu există mulţi Hristoşi, sau Trupuri ale lui Hristos, ci este unul şi acelaşi Hristos care este prezent cu adevărat şi în mod real; şi singurul Său Trup şi Sângele Său este în toate Bisericile celor Credincioşi; şi aceasta nu pentru că Trupul Domnului care este în Ceruri coboară pe Altare; ci pentru că pâinea din Prothesis expusă în toate Bisericile, fiind schimbată şi transubstanţiată, devine, şi este, după consacrare, una şi aceeaşi cu Cel din Ceruri. Căci este un Trup al Domnului în multe locuri, şi nu mai multe; şi de aceea această Taină este cea mai mare, şi se vorbeşte în mod minunat despre ea, şi se poate înţelege doar prin credinţă, şi nu prin sofismele înţelepciunii omului; a cărui curiozitate deşartă şi nebună în lucrurile divine este respinsă de religia noastră evlavioasă care a fost dată de Dumnezeu.

În plus, faptul că Trupul în Sine al Domnului şi Sângele Care sunt în Taina Împărtăşaniei ar trebui să fie onorate în cea mai înaltă modalitate, şi adorate cu latria. Căci una este adorarea Sfintei Trinităţi, şi a Trupului şi a Sângelui Domnului. În plus, aceasta este o Jertfă adevărată şi de împăcare oferită pentru toţi Ortodocşii, vii şi morţi; şi pentru folosul tuturor, după cum este arătat în mod expres în rugăciunile Tainelor date Bisericii de către Apostoli, în conformitate cu porunca pe care ei au primit-o de la Domnul.

În plus, înainte de folosirea Ei, imediat după consacrare, şi după folosirea Ei, Ce este rezervat în Sacrele Pixes pentru cuminecătura celor care urmează să se despartă [adică să moară] este adevăratul Trup al Domnului, şi nu în cea mai mică diferenţă de aici; astfel că înainte de folosirea Ei după consacrare, în folosirea Ei, şi după folosirea Ei, Ea este în toate privinţele adevăratul Trup al Domnului.

În plus, noi credem că prin cuvântul „transubstanţiere” nu este explicată modalitatea, prin care pâinea şi vinul sunt schimbate în Trupul şi Sângele Domnului, – căci aceasta este în întregime de neînţeles şi imposibilă, cu excepţia lui Dumnezeu Însuşi, şi cei care îşi imaginează că fac aceasta sunt implicaţi în ignoranţă şi în hulă, – ci pâinea şi vinul sunt după consacrare, nu tipic, nici figurat, nici prin harul abundent, nici prin comunicarea sau prezenţa Divinităţii singure a Unicului-născut, transformate în Trupul şi Sângele Domnului; nici vre-un accident al pâinii, sau al vinului, printr-o transformare sau schimbare, s-au schimbat în vre-un accident al Trupului şi Sângelui lui Hristos, ci într-adevăr, şi în mod real, şi material, pâinea devine adevăratul Trup în Sine al Domnului, şi vinul Sângele în Sine al Domnului, aşa cum este spus mai sus. În plus, faptul că această Taină a Sacrei Împărtăşanii nu poate fi înfăptuită de altul, decât de un Preot Ortodox, care a primit preoţia sa de la un Episcop Canonic Ortodox, în acord cu învăţătura Bisericii Estice. Aceasta este doctrina concisă şi mărturia adevărată, şi cea mai veche tradiţie a Bisericii Catolice în privinţa acestei Taine; care nu trebuie să fie depărtată în vre-un fel Ortodox, şi care respinge noutăţile şi deşertăciunile profane ale ereticilor; ci în mod necesar tradiţia doctrinei trebuie să fie păstrată întreagă şi nedeteriorată. Pe cei care calcă Biserica Catolică a lui Hristos îi respingem şi îi anatemizăm.

sursa: http://www.voxdeibaptist.org/Marturi..._Dositheus.htm