[Daniel777]

În forma în care o avem azi, Cartea Psalmilor există deja în secolul III-ir î.d.Hr. deoarece o avem în întregime cuprinsă în Septuaginta, a cărei traducere s-.a efectuat în aceste două secole. Traducătorii au preluat-o astfel din Biblia ebraică cu adaosul, în final, al psalmului 101, necanonic şi absent în varianta ebraică. O altă dovadă în legătură cu aceasta ne parvine prin intermediul Introducerii la cartea necanonică a înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, ce datează din secolul al II-lea î.d.Hr. şi care aminteşte Cartea Psalmilor, alături de celelalte cărţi canonice ale Vechiului Testament, încadrând-o în grupa “Chetubim”. Destinaţia cu preponderenţă cultică a Psaltirii se deduce între altele şi din împărţirea ei în cinci cărţi, în analogie cu cărţile Pentateuhului, fiecare dintre ele terminându-se cu o doxologie. Din punct de vedere schematic împărţirea se prezintă astfel:

Cartea I: (ps. 1-41), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin”.

Cartea a II-a: (ps. 42-72), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni. Şi binecuvantat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului; Şi se va umple de slava Lui tot pământul. Amin. Amin”.
Cartea a III-a: (ps. 73-89), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin”.
Cartea a IV-a: (ps. 90-106), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac, tot poporul să zică: Amin. Amin”.

Cartea a V-a: (ps. 107-150), fără doxologie. Această împărţire aparţine vechilor evrei după cum mărturiseşte Fericitul Ieronim, atunci când scrie: “In quique volumina Psalterium apud Hebraeos divisum est”. Ea ne sugerează şi o cronologie aproximativă a psalmilor. În acest fel se crede că psalmii din prima carte, ce aparţin lui David, au fost colectionaţi chiar de către el sau cel puţin din porunca sa, cu scopul de a fi utilizaţi la templu. Şi dintre psalmii cărţii a doua, o bună parte au fost scrişi de David, iar restul de fiii lui Core. Colecţia acestor psalmi s-a făcut în timpul regelui Iezechia (716-687 î.d.Hr.). Oamenii acestui rege s-au ocupat şi de încheierea colecţiei cărţii Proverbelor, precum rezultă din cap. 25, 1 al însăşi acestei lucrări unde citim: “Şi acestea sunt pildele lui Solomon pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda”. Un interes similar trebuie să fi manifestat ei şi faţă de psalmi. Aceiaşi oameni au început probabil să adune la un loc şi psalmii din cea de a treia carte. Munca lor a fost apoi continuată de alţii fără ca această carte să fi fost încheiată înainte de întoarcerea din exil. Cartea a IV-a înglobează câţiva psalmi mai vechi şi foarte mulţi din epca exilului şi după exil. Ultima carte se compune din câţiva psalmi ai lui David, lăsaţi la o parte de colecţionarii precedenţi, precum şi din alţi psalmi, în majoritate din epoca celui de al doilea templu, adică de după exil.