Tatal meu in tinerete a fost ateu convins (desi bunica a fost f credincioasa), dar datorita bolii fratelui meu (care a si decedat, Dumnezeu sa-l odihneasca) si-a intors fata catre Dumnezeu.
Fratele meu a suferit de o boala cumplita si s-a dus la Domnul la varsta de 16 ani in urma cu 6 ani. Tatal meu vazandu-l in ce situatie se afla, a incercat toate metodele sa-l salveze. A ajuns cu el chiar si la un mare duhovnic inaintevazator care i-a spus ca a venit prea tarziu , iar fratele meu s-a stins dupa cateva zile
Fratele meu a fost un inger pe pamant, un copil cu totul deosebit, avea o caldura si o intelpciune deosebite si era si f talentat la portretistica (desena si icoane) si nu l-am auzit niciodata plangandu-se de boala.
Dupa moartea fratelui meu (care s-a adaugat la moartea altui frate care s-a stins cand avea 6 luni), tatal meu a inceput sa aprofundeze ortodoxia, gasindu-si alinarea in credinta. Intr-adevar are si momente de ratacire (destul de multe, din pacate), dar stalpul sau se pare ca e bine ancorat acum si spovedaniile (si impartasaniile) din cele 4 posturi il tin pe pozitie.
Dumnezeu / Iisus exista in fiecare dintre noi daca noi avem ochi sa-l vedem!!!