Cuviosul Serafim Rose:
``“Lumea face parte prea mult din viața noastră. Adeseori – iar în ziua de astăzi, de fapt, în chip obișnuit – uităm de lumea cea cerească. Apăsarea lumescului este extrem de puternică astăzi, încît de multe ori pierdem din vedere ce înseamnă a fi de fapt creștin”.
“Scopul meu nu este să vă înspăimânt, ci sa va atrag atenția la ce se petrece în jurul nostru. Cu adevărat ca este chiar mai târziu decât credeam cu toții: Apocalipsa se întâmplă chiar acum. Și cît este de trist sa vezi creștini, mai ales tineri ortodocși, peste capetele cărora plutește amenințător aceasta tragedie incalculabilă si care cred ca pot duce mai departe ceea ce ei numesc „o viață normală” în aceste vremuri cumplite, făcându-se parte integranta din capriciile acestei generații stupide, care se auto-divinizează, absolut inconștientă de faptul ca paradisul nebunilor în care trăim este pe cale să se prăbușească, absolut nepregătita pentru vremurile de disperare spre care ne îndreptam. Nici măcar nu mai este vorba de cine este un „bun” creștin-ortodox, sau unul „prost”; întrebarea care se pune acum este aceasta: va mai supraviețui măcar credința noastră? Pentru mulți, nu va mai supraviețui; Antihristul care va veni va fi mult prea atrăgător, mult prea în spiritul preocupărilor lumești după care tânjim, pentru ca majoritatea oamenilor sa-si dea măcar seama că și-au pierdut creștinismul înclinându-se în fata lui. Apartenenta de suprafață nu este suficienta; trebuie să ne miște ceva pe dinăuntru, ceva ce sa ne facă diferiți de lumea din jurul nostru, chiar daca lumea își spune „creștina” sau chiar „ortodoxa”. Sa păstram si sa hrănim aceste calități ale adevăratei viziuni ortodoxe asupra lumii despre care am vorbit mai devreme: o viață și o atitudine normală, iubitoare și iertătoare, nu gravitând în jurul sinelui, ci pastrîndu-ne inocentă si spiritualitatea chiar si cu o deplina conștiința a propriului nostru păcat si a puterii ispitelor lumești din jurul nostru. Daca trăim cu adevărat aceasta viziune ortodoxa asupra lumii, credința noastră va supraviețui șocurilor care ne așteaptă si va fi o sursa de inspirație si de mântuire pentru cei care îl vor căuta în continuare pe Hristos, chiar si în toiul naufragiului umanității, care a început deja în zilele noastre”.
|