I-am citit pe toti cu toata seriozitatea. Unii m-au cainat, altii au ras, putini au vazut insa tema cu ochi seriosi. Copila ispita_ta ca de obicei este isteata, mai sunt si altii putini care au avut o reactie moderata. Si eu am trecut prin multe greseli in viata, de care acum ma rusinez, dar aici chiar nu era vorba de a arata pe cineva cu degetul sau a ma arata pe mine ce sfant sunt.
Din pacate chiar suntem atinsi cu totii de multe rele, crestem in aceasta lume si invatam de la ea toate pacatele, ca fiind ceva normal, cat se poate de firesc. Iar vremurile de acum par mai grele decat oricand. Cred ca ideea de dragoste s-a pervertit in mare masura. Unele dialoguri au fost chiar vulgare. Am ramas surprins de reactia multora care dau o anumita legitimitate desfraului daca acesta se petrece in casnicie. Iar "sarutul frantuzesc" paleste pe langa altele. De ce insa se simt unii datori sa arunce cu pietre? Nu e o acuzatie asupra vietii nimanui, nu sunt deloc mai bun ca voi. Din pacate putini au curajul sa-si priveasca viata prin oglinda invataturii lui Hristos, caci este greu sa acceptam ca traim in noroiul pacatelor, multe nici nu le mai recunoastem ca fiind pacate. De-am avea mai des gandul la moarte si la mantuirea sufletului, cu siguranta am fi mai atenti cu viata noastra.
Nimeni nu va intra necurat in Imparatia lui Dumnezeu. Iar ea se castiga inca aici de pe pamant. Cine vrea ... caci se ia cu sila si silitorii o castiga.
Sa ma iertati de v-ati smintit.
Liviu
|