Oricum, lucrurile sunt exprimate superficial aici, nu avem de unde sa stim din ce motive intemeiate isi face probleme sotul, sau chiar, de partea cealalta, sotia. Totul este relatat mult prea simplu si fara consistenta, ori eu cred ca foarte multe lucruri din viata noastra sunt determinate de multi alti factori, directi sau indirecti.
Depinde foarte mult de motivele pentru care sotul simte nesiguranta in familie atunci cand sotia merge la parintii ei, fiindca, pana la urma aici este vorba de incertitudine si neincredere, care poate fi justificata sau nejustificata. Problema trebuie rezolvata din interiorul casniciei, cred ca altceva nu merge in aceasta, dincolo de pretextele si motivatiile exterioare, aproape intotdeauna acestea sunt mult mai profunde decat se arata.
Personal, nu as face caz de aceste lucruri, as comunica destul de mult cu sotul meu astfel incat sa gasim radacina adevaratelor divergente, sa gasim, de asemenea, si remediul acestora pentru ca cel mai important intr-o casnicie este linistea si echilibrul din interiorul acesteia .
Este posibil ca sotul sa exagereze, dar tot atat de posibil este ca sotia sa exagereze, ori sa dea motive sotului pentru nemultumire . Nu am de unde sa stiu, eu stiu doar ceea ce este in casa proprie.
Uneori parintii gresesc, de fapt, de foarte multe ori parintii gresesc si nu le convine mai nimeni din cei care le intra in familie, cei " straini " . Alti parintii raman cu idei preconcepute, cu resentimente si cu tot felul de invataturi neconforme cu realitatea sau cu rationamentul specific fiecarei casnicii in parte. Nu sunt toate casniciile la fel, asa cum nu sunt nici oamenii la fel.
Este foarte dureros cand vad ca aproape toate casniciile, daca ajung la destramare, partenerii devin straini, efectiv nu-si mai spun nimic, nu le mai ramane nici prietenia, nici omenia si nici respectul reciproc.
Cum poate fi posibil asa ceva ? Este o eroare mare a familiei si societatii umane !
Sfaturile sunt de prisos in acest sens, fiecare si le stie pe ale lui si le rezolva asa cum poate si cum gandeste si, de asemeni, suporta consecintele acestor decizii.
Personal, cred ca nici fratele, nici prietenul si nici parintii nu ajung sa te cunoasca asa de bine cum te cunoaste sotul/sotia !
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
Last edited by ory; 19.09.2010 at 19:19:02.
|