Nu raspund la prima jumatate a intrebarii,de ce Tata,ci la a -2a,de ce "Nostru" ?
Azi la Biserica am simtit si eu poate pentru prima oara,in timpul rugaciunii Tatal Nostru ,puterea acelui "Nostru".Pana atunci ma concentam in sinea mea sa inteleg,sa fac asociatii,sa exprim rugaciune etc.Intr-un cuvant :ganduri egoiste din cochilie de melc.
Azi am simtit ca suntem ca un val,care ia cu asalt Imaparatia si Urechea lui Dumnezeu.
M-am transpus in cei de langa mine,le-am auzit vocile,le-am inteles pentru o clipa starea de rugaciune.Intr-un cuvant,azi am iesit prima oara din mine.Si mi-am dat seama cat de multi suntem.Si cat de mult valoareaza rugaciunea noastra comuna.
E mare lucru sa traiesti prin ceilalti.Tu esti unul si te cunosti,mereu aceleasi neputinte .Ei sunt mii ,si prin ei poti vedea cele mai neasteptate lucruri,care tu singur,nu le vei trai niciodata.
Doar asa cred ca are sens alaturarea Tatal Nostru.Adica Tatal ceresc ne este Tata,doar daca noi suntem una cu semenii nostrii.
Hristos este modelul,este omul,este Fiul Omului.Iar noi suntem repetitii ale acelui model.Repetitii dar fara a ne repeta.
Atat timp cat Hristos e Fiu al Omului,atata timp si omul poate fi fiu al lui Dumnezeu.Nu este un lucru de la sine capatat aceasta mare cinste,ci este un lucru daruit noua.Asa a vrut Dumnezeu,ca pe cei claditi odiniara,de care se scarbise(cum se vede in VT),in loc sa ii distruga a 2 a oara,hotareste altceva SA II INFIEZE ! In loc sa ne alunge ,ne cheama.In loc sa ne lepede,ne naste !
Cu adevarat nepatrunse sunt caile indurarii Sale
|