Oooo, Doamne! No, cam asa ceva mi-a spus si mie parintele ce urma sa ne cunune.
@irinelu: Nu privi lucrurile la modul negativ, incearca sa vezi si cealalta parte, pune-te in situatia lui, sa te gandesti cum ar fi fost ca tu nu fi fost acceptata de la inceput de parintii lui. Odata ce te-ai maritat, ai familia ta, ai casa ta, deci nu mai fi asa legata de familia ta, acu ai un sot pe care tb sa-l urmezi. Incearca sa ai mai multa rabdare, ingaduinta.Cand o sa ai ceva incercari mai mari decat asta, ce-ai sa faci? Ai sa fugi la mama si la tata?
Doamne ajuta.
Citat:
În prealabil postat de Eugeniu23
Cand te-ai casatorit, de fapt, voiai sa extinzi familia parintilor tai cu un nou membru, sau voiai sa-ti faci familia ta?
Sotul sau sotia trebuie sa ia apararea sotului/sotiei in fata proprilor parinti. Sa nu le "permita" sa spuna ceva rau de celalalt. Un mare duhovnic, plecat acum la Domnul, odata cand am intampinat la inceputul cazniciei mele o problema "comuna" cu socrii, ne-a spus mie si sotiei mele un cuvant dur: Copii... daca voi va iubiti, trageti apa dupa ei, dupa toti... si vedeti-va de viata. Ca de acum voi sunteti cei mai importanti. Asta nu inseamna sa uiti de ei, ca oricum nu ai cum sa-i uiti, fiind parintii tai. Dar trebuie pus piciorul in prag, in noul prag.
Bucura-te de noua ta familie si sa fiti fericiti. Sa nu te gandesti ca te indepartezi mult de parinti in timp ce te daruiesti noii tale familii. Oricum o sa aiba nevoie cu adevarat de tine intr-o zi (da Doamne sa fie cat mai tarziu asta) si o sa ai ocazia sa le arati dragostea ta. O sa ramai surprinsa in momentul respectiv de cat de mult sprijin o sa ai de la sotul tau.
|