Citat:
În prealabil postat de bmd
nu trebuie cunostinte de teologie ci doar un exercitiu de imaginatie. Gindeste-te ca tu te-ai nascut intr-o tara vestica, catolica, dintr-o familie catolica. Esti credincioasa si faci cele ce-ti cere biserica ta. Gindeste-te cit de greu este sa-ti dai seama ca ortodoxia e cea adevarata (de care poate nici n-ai auzit) si nu catolicismul. Si ei au sfinti, au taine, au la baza crestinismul. Ceea ce ne desparte sint lucruri pe care pe mine personal ma depasesc sint convins ca si pe majoritatea dintre catolici. Greselile din cadrul bisericii catolice (ale clerului)sint cel putin la fel de multe ca si in cazul clerului nostru. Si lor li se spune de mici ca sint in credinta adevarata si ei au o continuitate de 2000 de ani samd. Daca te nasti in islam este altceva. Doar un schizofrenic poate crede ca islamul este religia adevarata. Cum poti crede intr-o religie care-ti cere sa ucizi, sa violezi, care vede in femeie un obiect sexual (in cel mai bun caz) si a carui rai este un bordel? Dar in catolicism sint doar nuante care ne despart. Unde mai pui ca aceste nuante existau si cind eram uniti si erau ingaduite de biserica ortodoxa?
Eu nu vreau nici pe departe sa spun ca sintem la fel si nici ca ne-am putea contopii intr-o singura biserica fara probleme. Nu sint ecumenist in nici un caz. Ce doresc eu este sa incercam sa-i privim pe catolici/protestanti ca pe niste frati ai nostrii crestini care gresesc. FRATI! Nu stiu citi dintre voi isi tin proprii frati drept satanisti din cauza greselilor, ateismului sau faptului ca cred in vrajitoare, vindecatori,cafea , zodiac samd, dar presupun ca ..nimeni. Aceeasi ingaduinta o cer eu pt confesiunile crestine din partea ortodocsilor. Hai sa incercam sa vedem ce-i bun in ei!
Si hai sa ne gasim "dusmani" in cei care nu cred in Iisus ca fiind Dumnezeu....daca tot ne dorim dusmani!
|
De multe ori nu reusim sa exprimam tot ce credem, ce simtim- cuvintele noastre sunt sarace. Departe de mine de a dusmani pe cineva, fie el si o persoana care sa nu-mi vrea binele. Stiu mai multe- prin conjunctura teritoriala- despre confesiuni-si nu-mi amintesc sa fi avut vreun schimb de opinii nelalocul lor cu privire la religie. Am eu dreptul sa fac afirmatii pe care nu sunt sigura?Chiar in colectivul nostru- in familia noastra interculturala, avem relatii de prietenie, ne intelegem, ne ajutam, observ cumsecadenia celor de alta confesiune- nu facem prozelitism, dar as dori sa aflu si opinia unui teolog. Cand o aflu, va voi da un raspuns.In cele din urma, vom ajunge cu totii in fata lui Dumnezeu.Cred ca totusi Parintele Cleopa avea un raspuns bun la aceasta problema. In rest, sa fie pace si intelegere, doar suntem oameni- cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu!