Către jumătatea secolului al V-lea, în Cartagina trăia o fecioară, creștină de neam nobil, pe numele ei Iulia. Dar nenorocirea a lovit orașul ei, care a fost cucerit de păgâni, astfel încât Iulia a căzut în sclavie. Stăpânul care a cumpărat-o era încântat de virtuțile ei. Puținul timp rămas printre obligațiile ei de sclavă, și-l petrecea în rugăciune și în lectura dumnezeieștii învățături. Dar într-o zi, stăpânul ei a plecat într-o călătorie cu toată casa lui spre Galia (actuala Franță). Ajunși în Corsica, a aruncat ancora, acolo fiind o sărbătoare păgână. Dar Iulia nu a vrut să ia parte la acea serbare. Guvernatorul insulei a întrebat cine este femeia care îndrăznește să insulte pe idolii lui. Stăpânul ei i-a răspuns că este creștină, că nu o poate determina să participe și, având în rest o purtare perfectă, nu știe în ce fel ar putea-o pedepsi. Atunci guvernatorul i-a propus un schimb, prin care ar urma să-i dea patru sclave în locul Iuliei. Dar stăpânul ei a declinat oferta, spunând că nici patru sclave nu ar putea face mai bine munca pe care o făcea Iulia și nu l-ar putea servi cu mai multă tragere de inimă. Văzând acest lucru, gruvernatorul i-a spus Iuliei că este gata să plătească prețul răscumpărării ei dacă va jertfi idolilor. Iulia a refuzat, spunând că are exact atâta libertate cât să poată să Îl servească pe adevăratul ei stăpân, Isus Cristos. Atunci guvernatorul, într-un acces de furie, a poruncit să-i fie zdrobită fața, să i se smulgă părul din cap, după care să fie omorâtă pe cruce, precum “zeul” ei. Astfel, Iulia a luat cununa muceniciei, găsind nu libertatea oamenilor, ci adevărata libertate.
Sfântă Iulia, roagă-te pentru noi !
|