Pe data de 13 septembrie,la lasarea serii am ajus la Parintele Proclu.
Am avut senzaţi ca am cunoscut un parinte din Pateric.
Este batran locuieşte acolo,la capatul satului Mitocul Balan din judeţul Neamţ într-o chilie(coliba din scânduri) a carei uşa se închide doar pe dinafara.C
and a vazut maşine,maica Filofteia sora parintelui care are grija da dumnealui a început să strige la noi să plecam caci parintele nu primeşte pe nimeni.
Nu m-am lasat descurajată şi am alergat până în deal unde maica statea cu mâinile in şolduri la uşa parintelui protectoare şi auroritara.Am rugat-o ă ma lase sa intru doar pentru o binecuvântare.Din coliba cu vocea domoala parintele i-a spus sa ma lase sa intru.
Nu am vazut nici pat şi nici masa ci doar nişte banci de lemn şi multe, multe icoane,iar pe una din banci cateva medicamente.Era seara şi destul de răcoare dar parintele era desculţ pe pamantul batatorit din chilia sa.
M-am aşezat în ghenunchi şi când îmi facea semnul crucii pe cap l-am auzit spunând"ne doare capul de la vorba multa şi de la manie..."şi iar facea semnul crucii pe capul meu şi iar spunea aceleaşi cuvinte.Când m-am ridicat i-am spus uimita"Parinte dar de unde ai ştiut ca mă doare capul.? " "Dar te doare capu?""Da mă doare de trei saptamâni duminica rau capul" MI-a răspuns "Ii de la multă vorba multa şi de la manie"

Dupa ce au venit şi ceilalţi cu care am fost la parintele ne-a vorbit preţ de o ora dandu-mi voie sa-i fac o poza şi sa înregistrez ccuvintele duhovniceşti pe care le-a rostit.
Se vedea ce efort face când vorbea caci ochii îi lacrimau şi erau roşii iar uneori vocea ii se pierdea.
Deşi respingatoare la început maica Filofteia,foarte înţeleapta în cuvinte ne-a îndragit şi la plecare ne-a însoţit pana la maşina spunandu-ne ca parintele este bolnav şi face nevoinţa în chilia lui unde îl încuie caci aşa doreşte dumnealui pentru a se ruga pentru toţi oamneii şi ca ne-a primit din dragoste multa ce are pentru toţi oamenii.
Am plecat bucuroşi şi plini de cuvintele domoale ,smerite şi duhovniceşti rostite intr-o limba moldoveneasca autentica,ale parintelui,mulţumind lui Dumnezeu ca înca mai sunt rugatori pe aceste meleaguri moldave .

Poate exagerez dar,am senzaţia ca Neamţul şi Suceava sunt Athosul românilor.