Citat:
În prealabil postat de bmd
Ba este Mirela, tot in Tata, Fiu si Sfintul Duh cred si ei. Tot in acceasi treime in care au crezut si pina la 1054 atita doar ca ei cred ca Duhul ar mai venii si de la Fiu nu doar de la Tata.
...
|
Discutia pe acest subiect nu este deloc simpla. Biserica Romano-catolica marturiseste ca TATAL este unica cauza atat a Fiului cat si a Duhului. In limba latina verbul "purcedere" nu se refera la existenta fiintala. Pe de alta parte in limba greaca nu este folosit verbul "a purcede" ci in alt verb care inseamna si existenta fiintala.
NU ma intelegeti gresit, nu iau apararea romano-catolicilor, caci latinii puteau sa nu faca acest adaos in Crez (chiar daca potrivit limbii latine "parea corect") daca grecii erau impotriva lui... ci vreau doar sa subliniez ca lucrurile nu trebuiesc tratate cu superficialitate.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Filioque
Poziția exprimată de Papa Ioan Paul al II-lea
Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui Filioque, în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I.
Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică.
*
atestarea unicității credinței trinitare a bisericii, anume că Tatăl este unică origine a Fiului și Duhului Sfânt.
* profesarea fidelității față de simbolul niceo-constantinopolitan
* risipirea neînțelegerii care i-a divizat pe catolici și ortodocși
* constituirea unei comisii mixte pentru a defini semnificația expresiilor lingvistice tradiționale
* afirmarea voinței catolice de clarificare a tradiției occidentale cu privire la Filioque
Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor.
Documentul Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor
Consiliul Pontifical de Promovare a Unității Creștine a publicat un document [1] care exprimă poziția actuală a teologiei și magisteriului catolic. Documentul propune abandonarea vechilor prejudecăți adeseori rău-voitoare și politice prin lămurirea dificultăților care au dus la neînțelegerile istorice dintre cele două biserici.
Documentul explică și ambiguitățile lingvistice care au stat la baza disputelor, arătând că traducerea latinească a grecescului εκπορευσις (Ioann 15,26) prin procesio/procedere urmează un viciu lingvistic, fără suport teologic și istoric. Eroarea de traducere constă în aceea că processio nu redă întocmai grecescul εκπορευσις.
Diferența dintre εκπορευσις și processio este aceea că primul atestă calitatea de obârșie eternă(izvor, πηγη) a Sfintei Treimi, în vreme ce "processio" semnifică, în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde ουσια divină este aceeași.
Introducerea adaosului filioque în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin filioque nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. Filioque este, astfel, o întărire a poziției homoousiene și o lovitură dată ereziei ariene.
Retroversiuena corectă a latinescului processio în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi το προιεναι.
Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romano-Catolice este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși corpul Crezului original redactat în limba greacă, astfel încât textul Credo-ului latinesc păcătuiește doar prin aceea că s-a dorit a fi o traducere a originalului grecesc.