Există mai multe moduri în care bărbatul poate domina femeia.
Primul este violenta. Bărbatul impune, bărbatul porunceste. Simte că femeia se teme de el si devine din ce în ce mai rău. Dacă îsi dă seama că oricât de brutal ar fi, femeia nu va avea curajul să divorteze, duritatea lui nu va mai avea limite. Femeia va deveni o sclavă. (Asta se întâmplă mai ales când bărbatul suferă de patima băuturii: putini betivi nu sunt violenti cu nevestele sau cu copiii lor.) Nu e nevoie să detaliez: sunt convins că nu îti doresti un astfel de sot.
Al doilea mod prin care o poate domina este amenintarea cu infidelitatea: "Nu faci ce zic eu? Nu esti o sotie bună. O să mă duc să îmi caut alta, numai să facă ce spun eu." Acest mod tine când femeia îsi iubeste foarte mult bărbatul, când ar face orice numai să nu îl piardă.
Al treilea mod la care voi face referire (sunt mai multe, dar nu le însir pe toate) este cel în care în familie există echilibrul pe care îl vrea Dumnezeu: "bărbatul este cap femeii, asa cum si Hristos este cap Bisericii..." Femeia este "slava" bărbatului. Iată o teorie interesantă. Dar oare cum se pune în practică?
Atunci când m-am căsătorit, la citirea Apostolului am fost atent dacă citetul citeste exact ce scrie acolo sau zice varianta prin care se deformează uneori textul biblic (în loc de "iar femeia să se teamă de bărbat", el zicea de multe ori "iar femeia să-l respecte pe bărbat"). A trecut testul, a citit corect.
Diferenta mi se pare importantă. Femeia de azi, când aude în biserică că trebuie să se teamă de bărbat, se duce cu gândul la faptul că si crestinii îsi educă sotiile folosindu-se de arma fricii. Si urechea ei e mai sensibilă la sugestia de a-si respecta bărbatul.
Voi încerca să propun ca model de relatie între sotii care cred în Dumnezeu tocmai modelul pe care îl propune Biserica; si cred că, departe de a fi utopic, este cât se poate de practic, si duce la multă întelegere. Nu stiu ce solutie ar putea exista pentru sotii care nu cred în Dumnezeu: egalitatea atât de trâmbitată dintre bărbat si femeie mi se pare de o mie de ori mai utopică decât ceea ce propune Evanghelia. Cititoarele care nu au credintă în Dumnezeu nu au cum să fie de acord cu ceea ce voi scrie mai jos. Iar cele care au credintă vor fi probabil putin surprinse să vadă cum, după atâtea pagini în care am scris lucruri de bun-simt (cel putin asa sper), acum mi-as da arama pe fată pentru a face apologia tiraniei masculine.
Departe de mine o asemenea intentie. Atunci cum de sunt de acord cu faptul că femeia trebuie să se teamă de bărbat?
CARTEA NUNTI
|