E nevoie de o explicatie: să se teamă de bărbat femeia care stie că bărbatul îi este cap. Sfântul Pavel se adresa în acel pasaj femeilor crestine, nu oricăror femei.
Când bărbatul e cap, când el se mântuieste conducând cu chibzuintă familia, femeia supunându-i-se, e firesc ca aceasta să aibă constiinta că dacă nu îsi va asculta bărbatul va face ceva potrivnic lui Dumnezeu.
Ascultarea fată de bărbat nu este totală: femeia nu trebuie să îsi asculte bărbatul atunci când acesta îi cere să facă ceva rău (de exemplu un avort sau perversiuni sexuale). Prin urmare, această ascultare nu are un aspect dictatorial. Într-o familie crestină bărbatul se consultă cu sotia lui în toate problemele importante, si nu de putine ori sotia găseste rezolvări mai bune si mai practice.
Relatia cerută de Evanghelie nu îl favorizează pe bărbat. La baza familiei crestine stă dragostea. Or, un sot iubitor nu alege comoditatea pentru a fi slujit de nevastă. Ierarhia dintre bărbat si femeie este cea pe care a arătat-o Hristos prin cuvintele: "Cine vrea să fie între voi întâiul, să fie slujitorul celorlalti." Bărbatul este cap femeii, este cel care poartă greutatea familiei, nu cel care dă dispozitii.
Femeia se teme de bărbat nu în sensul că se fereste să fie lovită sau înjurată, ci în sensul că îi e teamă că dacă la un moment dat s-ar hotărî să ducă o existentă de-sine-stătătoare, dacă nu întelege că rostul ei este să îi fie slavă bărbatului, binecuvântarea Domnului s-ar retrage de la ea.
"Iar femeia să se teamă de bărbat...", adică să se teamă că, dacă deschide gura mai mult decât trebuie va primi câteva palme, dacă nu îl ascultă va lua o bătaie soră cu moartea, dacă nu îi face mâncarea la timp va dormi pe pres. Femeia să se teamă de bărbat, să tremure în fata lui, să stea ca o roabă ascultându-i poruncile. Iată o ipostază de care se îngrozesc feministele. Si au dreptate. Cum să nu te îngrozesti când căsătoria îti oferă o gamă largă de torturi, de la certuri până la bătaie? "Ar trebui să fii masochistă ca să te mai măriti. Decât o astfel de nuntă, mai bine lipsă..."
Sunt oarecum de acord cu această pozitie. Sau mai degrabă as fi cu totul de acord dacă ar fi justificată. Numai că Apostolul nu se referă la bătăi sau la mustrări dure, ci se referă la cu totul altceva. Explicând la ce se referă Apostolul Pavel voi mărturisi si că nu cred că există o relatie mai minunată între bărbat si femeie decât cea pe care o arată Sfânta Scriptură. Bărbatii sunt îndemnati să îsi iubească femeile asa cum si Hristos iubeste Biserica. O astfel de iubire exclude duritatea. O astfel de iubire răstoarnă raportul dintre bărbat si femeie în sensul că bărbatul nu mai este sef, nu mai este stăpân, ca în religiile precrestine: bărbatul este robul iubirii sale, si e gata să îsi pună sufletul pentru această iubire binecuvântată de Dumnezeu.
Un părinte spunea că, din perspectivă evanghelică, nu e mai greu să fii femeie, ci e mai greu să fii bărbat. Adică e mai usor să te lasi condusă de bărbatul tău, care poartă o responsabilitate mai grea decât a ta. E mult mai greu să conduci cu pricepere decât să te lasi condusă de cel pe care Dumnezeu l-a rânduit să conducă.
Dumnezeu a dat anumiti talanti bărbatilor si anumiti talanti femeilor. Atunci când femeia e sefa, când ia deciziile, când îsi domină sotul, ne aflăm în fata unei situatii anormale: femeia a câstigat concursul organizat de această lume care a provocat-o să fie mai sus decât bărbatul ei. Dar din punct de vedere crestin femeia s-a ratat. (Nu mă refer decât la cazurile în care femeia încearcă să îsi domine sotul. Ce e de făcut când bărbatul e prea molatic, când nu e în stare să conducă sotia? Femeia sa trebuie să fie constientă că dacă nu ar aprecia corect situatia ar avea de suferit amândoi. Problema este că prea multe femei se consideră în această situatie numai pentru a-si justifica patima mândriei.) Viata crestină are cu totul alte criterii de evaluare decât lumea aceasta. Si femeile care tin cont de criteriile lumii acesteia se vor simti la Judecată ca studentii care nu au învătat pentru un examen.
Înainte de a se mărita, orice fată crestină ar trebui să înteleagă că alege o cale în care trebuie să se supună bărbatului. Această idee trebuie să îi fie clară înainte de a se mărita. În pregătirea pentru nunta la care mă refer intră în mod obligatoriu si curătarea mintii de toate modelele de tipuri pe care le oferă lumea aceasta.
Dar oare problema ar fi numai la femei? (Nu mă asteptam să ajung să tratez si această problemă, as fi vrut să fac o carte mai scurtă si mai usor de citit. Dar cred că as gresi dacă as sări peste lucruri atât de importante.)
De ce există numai feminism si nu si "bărbătism"? Nu am auzit de vreun curent cu acest nume. Cred că nu există totusi o miscare "bărbătistă" tocmai pentru că bărbatii stiu să îsi impună drepturile si fără agitatie socială. Bărbatul este stăpânul casei: el poate să poruncească, el poate să înjure, el poate chiar să lovească. Ce nevoie ar avea să primească si alte drepturi? Când are nevoie de vreun drept si-l ia singur. Feminismul a apărut ca o reactie firească fată de comportamentul brutal al acestui gen de bărbati. Unele femei au vrut să protesteze fată de duritătile bărbatilor lor. Numai că protestând fată de comportamentul acestora au protestat de fapt si fată de propria lor alegere. Nimeni nu le-a obligat să ia astfel de soti. Nimeni nu le-a obligat să se mărite cu bărbati cu un altfel de comportament.
|