Pe moment ma incearca tristetea pentru o persoana neasemuit de draga mie, de neinlocuit, ingerul pazitor al vietii mele pentru care cred ca am facut foarte putin, aproape nimic ...e trist nu cand plecam noi, cand ne pleaca cei dragi...si ma intreb ce pot sa fac?Simt o apasare in suflet, un mare regret, o durere si un repros pentru tot restul zilelor mele! De ce???!!!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|