Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Eu nu zic cumva ca nu ar exista tot felul de parinti, dar cred de asemenea ca unii parinti simt intr-adevar si de ce au nevoie copiii lor...si chiar temerile li se adeveresc dupa ceva timp.
In rest ce sa zic...indiferent de situatie...nu e ceva normal ca un sot sa faca scandal pentru asa ceva, chiar indiferent de situatie, deci le dau dreptate socrilor, intrucat or fi simtit ei ceva.
Legat de baietii burlaci la 40 de ani, daca ar vrea sa se casatoreasca...ar face-o, chiar daca ar sta parintii si in cap...deci nu au vrut pur si simplu.
|
Nu pot decat sa ma bucur pt tine ca ai avut de a face cu oameni frumosi
Dar eu am cunoscut parinti de baieti fara repere morale. Am cunoscut parinti carora li se parea "normal" ca fiii lor sa priveasca filme porno in liceu sau parinti care facilitau curvasaria baietilor lor, disparand discret de acasa pt ca fiii sa aiba unde sa-si aduca prietena..
nu stiu daca ma fac inteleasa.
Exemplul si influenta familiei sunt covarsitoare pt viata copiilor.
In cazul meu eu nu am fost acceptata de parintii sotului deoarece parintii mei sunt oameni de la tara (nu traiesc la tara, dar bunicii mei erau tarani, fapt de care eu sunt mandra pt. ca erau oameni extraordinari), iar parintii sotului provin din ceva cu sange albastru.
Ti se pare o motivatie reala? Cum ar fi fost sa le dea sotul ascultare si sa-si caute nevasta cu "pedigree"? (desi poate ar fi trebuit sa le spun ca pe linie paterna familia mea este atestata istoric cu peste 500 ani in urma - poate si-ar fi schimbat atitudinea)
Nu mi-au zis niciodata verde in fata ca nu ma plac, dar am trecut prin situatii jenante/ umilitoare.. de ex. la un moment dat inaintea unui eveniment mama lui mi-a dat o trusa de farduri sa ma "aranjez" (eu nu ma fardez decat foarte rar.. poate o data pe an sau mai rar) sau alte lucruri si mai penibile.
Poate ca si in cazul de fata parintii fetei nu-l plac ca nu e tuns bine sau s-a balbait cand a zis buna ziua sau mai stiu eu ce aiureala.
Nu cred ca parintii stiu intotdeauna de ce au nevoie copiii. Uneori sunt clueless. Mai ales daca vezi ca parintii au ajuns la varste inaintate carand dupa ei tot felul de frustrari si neimpliniri... te intrebi "chiar au invatat ceva in viata?" Poate ca nu! Asta este realitatea.
Eu am deschis ochii abia cand am avut eu copii si mi-am pus problema ce este bine pt ei. Vad cum se raporteaza bunicii la copii mei si inteleg cum si-au crescut ei copii (=eu si sotul), ce valori ii ghideaza in viata etc.. Si am avut surprize fantastice.
De ex. mama mea il invata pe baiatul meu cel mare sa se roage la Dumnezeu pentru prietena lui de joaca (desi eu am crescut in ateism, dar iata ca Dumnezeu face minuni). Iar tatal sotului meu il intreba pe baiatul meu de gradinita cand o sa dea o petrecere cu lumina stinsa! E clar ca juecatile de valoare venite din partea lui nu vor cantari prea mult, nu?
@ Nicole Alma
Daca copiii mei nu ma vor suna iar eu voi suferi din cauza asta, inseamna ca eu am o problema, nu ei. Asa cred eu. Nu ma astept sa ma sune pe mine, am alte asteptari mult mai importante de la ei!
Zilele asta am fost ocupata si nu mi-am sunat mama de doua saptamani. Dar ma uimeste diplomatia ei.. Imi lasa mesaje "informative" pe mess.. gen "catelul s-a insanatosit, a inflorit iar trandafirul galben, fetita vecinului a intrebat de voi etc.." Cumva porneste ea singura subiecte de discutii carora eu le dau curs pana la urma, chiar daca am putin timp (NU am auzit niciodata sa fie revendicativa: suna-ma, de ce nu ma suni.. sau sa victimizeze: pentru mine nu-si face nimeni timp, nimanui nu-i pasa de sanatatea mea.. cum am vazut ca fac alti parinti)