Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Cuvântul sex are o rădăcină lingvistică ...păcătoasă. El provine din latina medievală desemnând porunca a șasea din Decalog, Să nu desfrânezi. În latină șase se spune sex iar în semnificația originală prin sex se înțelegea desfrânarea, sensul schimbându-se mai apoi în cel(e) actual. (Nu căutați în dicționarele etimologice că acolo veți găsi explicații false, fie din necunoaștere fie din dorința de a nu incrimina sexul.)
Dacă s-ar folosi în română termenul de împreunare nu ar mai suna așa vinovat și nepotrivit cum sună sex.
E interesant că utilizarea acestui cuvânt, sex, dezvăluie intențiile necurate ale unora. Cei care se împreunează din dorința de plăcere și nu de unire mistică (adică cei mai mulți) recunosc fără să vrea păcatul lor prin aceea că folosesc cuvântul sex când se referă la relațiile lor trupești. Într-adevăr, sensul lui sex e de împreunare animalică, de dragul plăcerii. În cadrul căsătoriei nu are ce căuta sexul, care e în afara sensului duhovnicesc al ei (al căsătoriei). În căsătoria creștină, relațiile trupești nu sunt sex ci liturghie.
|
Asta e pura teorie, din pacate viata nu e o teorie, eu m-am rugat o viata intreaga incat am ajuns sa sufar enorm, tocmai datorita acestor teorii, pana la urma nu prea cred ca se mai tine cont daca persoana respectiva este sau nu credincioasa, exemplu destul de concret, e din experienta mea, fostul meu prieten s-a casatorit cu altcineva si el chiar nu era o persoana credincioasa, dupa 2ani de cand s-a despartit de mine, iar eu am ramas cu rugaciunile mele..... Pana la urma ce se poate deduce de aici? Cine a contat a mai mult sau ce anume are importanta pana la urma? Rugaciunea?