Citat:
În prealabil postat de anna21
Daca copiii mei nu ma vor suna iar eu voi suferi din cauza asta, inseamna ca eu am o problema, nu ei. Asa cred eu. Nu ma astept sa ma sune pe mine, am alte asteptari mult mai importante de la ei!
Zilele asta am fost ocupata si nu mi-am sunat mama de doua saptamani. Dar ma uimeste diplomatia ei.. Imi lasa mesaje "informative" pe mess.. gen "catelul s-a insanatosit, a inflorit iar trandafirul galben, fetita vecinului a intrebat de voi etc.." Cumva porneste ea singura subiecte de discutii carora eu le dau curs pana la urma, chiar daca am putin timp (NU am auzit niciodata sa fie revendicativa: suna-ma, de ce nu ma suni.. sau sa victimizeze: pentru mine nu-si face nimeni timp, nimanui nu-i pasa de sanatatea mea.. cum am vazut ca fac alti parinti)
|
Se vede ca n-ai avut de-a face cu un parinte batran si bolnav.
Mama (bunica mea care m-a crescut) a fost o femeie puternica si credincioasa toata viata, ajutand pe toata lumea (nu numai familia) si neasteptand nimic in schimb. Cand s-a imbolnavit de cancer si a devenit atat de plangacioasa si neputincioasa nu-mi venea sa cred ca ea si femeia de odinioara sunt una si aceeasi persoana.
Desi Dumnezeu ii era alaturi pt ca a fost toata viata o femeie credinciosa, avea momente cand plangea ca un copil din te miri ce motiv, avea pofte de te miri ce chestii, ea care a postit toata viata si a trait in infranare.
I-am fost alaturi in lunile in care a zacut la pat (cat am putut, pt ca si munceam) si era cel mai fericit om din lume, ii curgeau lacrimile de bucurie si ii multumea lui Dumnezeu ca ne are alaturi pe mine si pe matusile mele.
Pt un om bolnav, mai ales pt un batran, fiecare secunda petrecuta in compania cuiva drag este f pretioasa.
Da-ne Doamne sanatate si batranete linistite!