Bunica mea mi-a dat un sfat din propria ei experienta: Cand venea bunicul putin ametit de la carciuma, ea tacea málc si nu-i reprosa nimic. A doua zi, cand bunicul era treaz si putea sa judece cum trebuie lucrurile, il dojenea cu blandete, iar el se rusina de comportamentul lui. In felul acesta nu au ajuns niciodata la cearta, iar de bataie nu am auzit la noi in familie. Un sfat bun de la o buna crestina, care la 95 de ani era intreaga la minte si stia inca de gluma, si care a adormit la 97 ani.

Si o comparatie din natura: care e mai tare, piatra sau apa?