Orice comentariu al meu pe aceasta tema s-ar putea traduce ca judecata asupra fratilor. Totusi, pentru un preot al lui Hristos, curajul este obligatoriu si nu facultativ! Hristos oare s-a temut candva? Si daca ma tem aici pe forum, ce ma fac in fata Sfintei Mese cand in fata mea apare Hristos inconjurat de multime de ingeri si se asaza, cu pace, in potirul pe care eu, fricosul, il tin cu mana? Sa nu fiu inteles gresit; preotia este, intradevar, ceva minunat, insa curajul de care vorbeam se castiga foarte usor, prin credinta in preotie, deci nu am cum sa consider ca ar fi un criteriu de excelenta pentru unii. Lipsa lui insa, da de gandit si poate lasa loc spre judecata (sau ipre ispita). Iata de ce prefer sa cred, pentru mine, ca atata timp cat nu recunoaste ca este preot, un preot nu poate fi decat teolog (cel mult); si pentru perioada in care n-a vrut sa fie preot va da seama! La Domnul, nu la noi.