da intr-adevar, cand mintea zboara in alta parte, trebuie revenit asupra rugaciunii...
dar eu una, personal, prefer sa spun o rugaciune din suflet, sa ii multumesc eu, in felul meu lui Dumnezeu sau na...de cele mai multe ori sa ii cer cate ceva, dar prefer sa o fac dupa inima si sufletul meu, nu dupa rugaciunea venita si sufletul altuia, cum sunt acatistele si rugaciunile alea prea lungi. sunt folositoare, ajuta, cine are rabdare si putere sa le citeasca de la cap la coada, dar pentru mine sunt parca prea automate, prea mecanice, nu simt chair tot ce scrie acolo. si atunci cand nu simti ce scrie in rugaciunea aia apoi incep sa zboare gandurile....la o mancare, la copii, la sot, la servici si tot asa..... cand simti ceea ce citesti, sau cand te rogi din suflet, normal ca te concentrezi asupra gandului si el nu iti mai zboara. si bineinteles ideal ar fi sa ne rugam cat de mult putem, de cate ori ne amintim, sa vorbim cu Dumnezeu, sa spunem ce avem pe suflet.
ce imi plac, si mai citesc din cartea de rugaciuni, sunt rugaciunile alea scurte, care concentreaza o singura idee. si rugaciuni foarte bune sunt "Tatal Nostru" si rugaciunea inimii :" Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatostul/pacatoasa."
|