Citat:
|
Īn prealabil postat de consuela
E foarte interesant ce spui tu ancah .
Ar rezulta ca starea de plictiseala e valabila numai aici , acolo probabil nu este din cauza ca nu exista duhurile (necurate) care induc acea stare.
Eu ma gandeam in sensul ca dupa ce apuci sa descoperi absolut tot si afli tot ce se poate afla ajungi la capat si de acolo ar interveni ceva gen plictiseala adica totul e deja super-stiut -in ideea ca existi vesnic si desigur pt cine ajunge acolo.
|
Plictiseala, dupa cum vezi, Consuela, e o stare de abnormalitate, fiind o boala a sufletului. Cine ajunge in rai, nu mai sufera de astfel de boli, vindecarea facandu-se prin putinul nostru aport si prin marea dragoste de oameni a lui Dumnezeu.
Sa luam un om de stiinta, care descopera si descopera si descopera toata viata. Ti-l poti imagina ca fiind plictisit? Ti-l imaginezi pe Mozart ca find plictisit de muzica?
Desigur ca nu. Plictiseala e un balast, in vreme ce lumea lui Dumnezeu, care e raiul, e perfectiunea, dar nu la nivelul imaginatiei noastre ci la nivelul inteligentei lui Dumnezeu. Noi admiram florile de pe camp, dar El a facut si campul si florile.
In plus trebuie sa te gandesti si la faptul, ca nu mergem cu acest corp distrus de noi prin pacatele noastre, ci mergem doar in duh, si atunci limitarile noastre dispar.