[Florin-Ionut]

Pentru mine, pacatul este acceptarea voita si premeditata a savarsirii raului in orice forma a sa. De sesizat ca omul greseste zilnic, fara sa vrea, insa aceste greseli nu sunt pacate. Deci putem trai fara sa pacatuim, nu insa fara sa gresim, macar si cu gandul sau cu cuvantul.

Repetarea constienta a pacatului duce la viciu, la moartea duhovniceasca, care atrage imediat si moartea fizica. Orice pacat repetat, indiferent de natura lui, il duce pe om prin slabirea vointei la disperare si apoi la moarte.

Dumnezeu ne iarta pacatele din mila, insa consecintele lor raman dupa dreptate. Si orice rau pe care-l facem in chip constient ne indeparteaza un pic de Dumnezeu; chiar daca facem pocainta si suntem iertati, acel rau nu ne mai poate repune niciodata unde am fi ajuns in raport cu Hristos daca nu l-am fi facut. Deci, de preferat ar fi sa incercam mereu sa ramanem in starea de bine, cu ajutorul Lui.