Nu e rau! Asta am spus si eu. Daca este de folos? Voi stiti! Eu cred ca poate fi!

Partea oarecum "indemnatoare" spre zimbet (asa a fost pentru mine) este aceea legata de internet ca mijloc folosit spre induhovnicire. La fel am zambit si cand am intrat aici, pe forum prima data! Iti marturisesc ca, din mila si cu ajutorul lui Dumnezeu, stiu destul de mult despre ce inseamna mediul internet (tehnic vorbind, dar si ca utilitate) incat sa-mi permit un astfel de zambet. Zambetul a venit doar datorita faptului ca eu eram convins ca Internetul poate, in anumite conditii, sa sprijine profund lucrarea de baza a Bisericii si chiar si-asa, grupul de rugaciune m-a surprins (placut) totusi!

Partea asta: - Internetul asta! O sa ajungem sa ne rugam in grupuri virtuale! Brrrr.....!!!! Ma cam ia cu frig! - a fost un gand pe care l-am pus pe tastatura fara sa-l filtrez, dar te asigur, era generat de ideea cu grupul vostru de rugaciune dar nu se referea catusi de putin la el; citisem postarile anterioare si mi-am dat seama ca sunteti reali si bineintentionati. Undeva in mintea mea insa, a aparut pentru o secunda gandul virtualizarii duhovniciei si atunci m-am "strans" putin.

Din toata postarea mea aceasta este partea care spune cel mai bine ce aveam in minte: Va rog sa nu va grabiti sa ma certati, nu va condamn deloc, n-am de ce; rugati-va si pentru mine! Dar sa fiti atenti, da?. Restul poate fi, oarecum, ignorat; nu se pierde mai nimic!

Pe mine ideea fratiilor voastre m-a impresionat si mi-a declansat un zambet binevoitor. Iertati-ma si pomeniti-ma si pe mine, ca multe prostii mai spun!