In 1942, datorita lipsei de spatiu suficient in biserica, predica se tinea afara, la umbra unui nuc mare, spre latura dinspre munti a bisericii, de unde privirea libera putea vedea in zare crestele muntilor si Fereastra cea Mare de la Sambata. Mai tarziu, dupa ce s-a inaltat Altarul din mijlocul padurii de fagi - altar construit dupa planul Parintelui Arsenie, care exista si azi -, Sfanta Liturghie si pre dica se tineau pe acel Sfant Altar, oamenii stand la umbra fagilor seculari.
Pa rintele Arsenie a venit in mijlocul multimii de sub nuc si cineva a adus cunoscutul scaun din stejar sculptat, de marimea cam 50x50x50 cm, de pe care, suit, tinea predicile sale. Ma miram cum sta pe acel scaun, cum privea multimea adunata, rotindu-si privirea spre toti si cu glasul sau, de asta data mai ferm, mai puternic si uneori chiar tunator, rostea predica, care uimea pe credinciosi prin ideile inalte, prin profunzime si mai ales prin explicarea atat de deosebita a invataturii Sfintei Biserici.
Mai ascultasem si pana atunci preoti predicand, dar impresia profunda pe care au exercitat-o asupra mea predicile Parintelui Arsenie, pe care le-am ascultat la Manastirea Brancoveanu de sute de ori, intre anii 1942-1948, mi-a patruns in suflet si nu am mai gasit comparatie la alt predicator, pana azi, dupa aproape 70 de ani.
Dupa terminarea predicii, Parintele Arsenie a anuntat ca va face ale gerea celor care vor fi primiti la Taina Marturisirii. Pentru aceasta, cei doritori s-au adunat la usa bisericii. In fiecare duminica, dupa predica, Parintele se aseza in usa pridvorului si alegea circa 60-70 de persoane pentru spovedania din saptamana urma toare.



Cei alesi intrau in biserica, iar celorlalti le spunea sa staruiasca, pentru ca va veni si randul lor, dar sa stie ca trebuie sa vina la manastire facand drumul de la satul Sam bata de Jos pana la manastire, care era de 15 km, de zece ori, adica cel putin cinci drumuri dus si intors; si sa se pregateasca prin post si rugaci une. Cei alesi stateau zilele urmatoare la manastire, uneori chiar o saptamana, postind, pana ce le venea randul la marturisire. A urmat citirea molitvei pentru spovedanie si un cuvant de invatatura despre Taina Pocaintei. Apoi, Parintele Arsenie a iesit din biserica in curtea manastirii, unde era asteptat de multimea care voia sa-l vada, sa ceara un sfat, sa-l atinga. Aceasta multime care alerga dupa Parintele Arsenie m-a dus cu gandul la multimea care-L inconjura pe Domnul Iisus Hristos, in timpul vietii Sale pamantesti.
Dupa ce tot programul zilei, din prima mea Dumineca la manastire, s-a terminat, m-am dus cu Ioan Bica si alti tineri ca noi si am vizitat pe indelete imprejurimile manastirii: lacurile, staretia, parcul si nu ne mai saturam sa privim muntii, padurea, cerul... Si asa, imbogatiti sufleteste, am pornit spre casa tarziu, dupa amiaza, si pe drum am discutat numai despre cele vazute si auzite, hotarati sa mergem in fiecare duminica la manastire. Astfel, in toate Duminecile din luna iulie, am mers la manastire, si pentru ca la 1 august incepea Postul Adormi rii Maicii Domnului, ne-am hotarat sa tinem postul, ca sa ne spovedim si noi la Parintele Arsenie.
Misterul aparitiei Parintelui Arsenie la Manastirea Brancoveanu, caci a fost un mister, nu poate fi descifrat. Unii vor spune ca a fost intamplarea, altii ca voia Mitropolitului Nicolae Balan, altii ca numai a Parintelui, de a se inchinovia la Sambata de Sus. Cred ca nu gresesc daca vom privi faptele in profunzimea lor si vom afirma ca acest mister este opera Providentei Divine.