Citat:
În prealabil postat de Doriana
Si tu complici lucrurile? Am spus clar Hristos, cu H mare. Si nu ma intereseaza a fi afectuos fata de toate lucrurile pe care le atinge, ci puterea Lui de a ierta. Cam asta e singura "nevoie personala" acuta a omului de astazi si dintotdeauna, si numai Hristos poate ierta. Restul sunt doar inflorituri iesite din prea mult sentimentalism. Sunt interesante, au farmecul lor, dar nu sunt Hristos.
|
Poti sa ii pui H mare, idolul facut de mintea ta tot idol ramane.
Sigur ca-ti poti administra si singur iertare, sunt doar atatea forme de psihologie care predica asta, si ghici ce, chiar functioneaza.
Insa alienarea cea mai perfecta a constiintei nu poate veni decat printr-o forma de religie in care individul isi administreaza neconditionat iertarea, fara o legatura directa cu pocainta creandu-si un mic idol caruia ii ofera toate atributele aparente ale dumnezeirii si care la schimb ii ofera iertare nelimitata, o scuza la indemana pentru toate greselile, iluzoriu sprijin moral, etc.
Este forma perfecta de alienare a constiintei ca si scuza pentru alienarea sentimentala cum ca o afectiune profunda si autentica este doar de fapt "sentimentalism" si gesturile pioase care deriva de aici 'inflorituri'.
Daca vrei sentimentalism, iti fac trimitere la muzica (neo)protestanta cu versuri religioase puse pe romante si melodii romanticoase, alea da inflorituri si sentimentalism ieftin.