In jurul anului 325, Sfinta Elena, mama Sfintului Imparat Constantin cel Mare, la vremea cind era deja inaintata in virsta s-a invrednicit cu mare evlavie si smerenie sa faca drumul la Ierusalim in cautarea Sfintei Cruci. Imparatul Adrian inaltase un templu al Afroditei peste Golgota ca sa spurce si sa stearga din amintire locul Patimilor Mintuitoare. Sfinta Elena a dispus ca acel templu sa fie distrus si pamintul indepartat, ceea ce a scos la iveala Mormintul Domnului precum si trei cruci. Una dintre acele cruci s-a crezut pe buna dreptate a fi cea a Domnului nostru, iar celelalte doua ale celor doi tilhari crucificati odata cu El, dar Elena s-a aratat pierduta cind a trebuit sa aleaga care era lemnul mintuirii noastre. La sugestia Sfintului Macarie, arhiepiscopul Ierusalimului, a fost adusa o femeie din Ierusalim, care era pe moarte, ca sa atinga crucile si in momentul in care s-a apropiat de Crucea Domnului s-a facut complet sanatoasa. Ca urmare, Sfinta Cruce a fost ridicata in sus din amvon de Arhiepiscopul Macarie al Ierusalimului si cind oamenii au vazut-o un strigat “Doamne miluieste!”. Dupa descoperirea sa, o bucata din Sfinta Cruce a fost luata la Constantinopol ca binecuvintare. Restul a ramas pina in anul 614 in biserica minunata pe care Sfinta Elena a construit-o acolo. La acea vreme persii au pradat Palestina si au dus Sfinta Cruce in tara lor. Mai tirziu, in anul 628, Imparatul Heraclius, aflat in campanie militara, a recuperat Crucea si, dupa ce a adus-o la Constantinopol, personal a insotit-o la Ierusalim punind-o inapoi la locul ei.
"Mintuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau." (
Troparul)
Astazi,
14/27 septembrie, Biserica lui Hristos praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci, asa cum a facut-o intotdeauna si neclintit de-a lungul secolelor si asa cum
Domnul si-a arat direct voia la vreme de mare tulburare si rascruce.