Minunat spus, Cristian!

Astazi, in prima parte a zilei a trebuit sa iau contact cu anumite persoane de "rang inalt". S-au schimbat impresii, s-au dezbatut idei, s-a ajuns la o intelegere si s-a batut palma. "Pe teren", insa m-am lovit de "sublocotenenti" mai catolici decat papa, care au preluat sarcina dupa cum ii taia capul, avand aere de mari sefi de trib, fara a tine cont de cuvant si intelegere. Am renuntat cu calm sa mai raman o clipa in preajma unor astfel de oameni, dar in suflet eram destul de contrariat de modul cum reactioneaza calicul cand se vede sef. Ajuns acasa, dupa vreo jumatate de ora de liniste, am ajuns la concluzia ca sa-i pun pe toti acei indivizi intr-un pomelnic lung, alaturi de toti cei dragi, pentru care ma rog in fiecare seara. Ceea ce am si facut!

Dupa-amiaza a fost plina de multe intamplari prin care nu mai incetam sa ma minunez de ce mi se intampla mie atatea lucruri si cum de se aseaza intr-o ordine desavarsita, cand pana mai ieri mi se parea ca acele lucruri erau "croite" gresit, din intamplare sau din neatentie.

Cred ca daca invatam sa induram umilinta, dar mai ales sa ne rugam pentru cei care ne trateaza intr-un anume fel, la nivel subtil se petrec lucruri care nu pot fi explicate decat prin dragostea lui Dumnezeu. Nu cred ca acele persoane se schimba in vreun fel, dar tu, cel umilit primesti bucurie inmiita, ca si cum Dumnezeu ar saruta obrazul scuipat!...