In sfarsit m-am luminat si eu. Am intrat si am urmarit entuziasmul si evolutia. O singura dezamagire: "Si tu, Brutus (Dorina)?"
Cam asa au luat fiinta sectele cele mai inversunate. Desi in aparenta aproape toti sunteti manati se dorinte marete, rugaciunea "de culise", cu toata "binecuvantarea", este o ofensa adusa lui Dumnezeu care inseamna iubire. Evident, nu e parintele de vina, fiindca el saracu' si-a dat binecuvantarea la rugaciune, dar acest gen de initiativa poate starni un adevarat dezastru intre oameni care pana nu demult se considerau prieteni.
Eu stiu ca nu am nimic de ascuns fata de nimeni, iar ca sa ma jenez de anumite persoane (ortodocsi mai mult sau mai putin practicanti, sau non-ortodocsi) ca ma asociez unui grup de rugaciune, mi se pare paradoxal pentru un crestin care se vrea a fi bun crestin. Sunt de acord cu rugaciunea fiindca este buna, dar nu sunt de acord cu excluderea (adica pe baza de... invitatie) ca si cum vi se permite sa vindeti bilete de intrare pe Poarta Raiului.
Nu cred ca are cineva dreptul sa aleaga cine merita si cine nu, iar daca totusi o faceti inseamna o superficialitate impardonabila in notiunea de credinta.

Dar cum adevarul iese intotdeauna la lumina, multumim lui Dumnezeu ca ne ajuta sa invatam din greselile altora!

Daca am deranjat pe cineva, imi cer iertare.