[SandraS]

Sper sa gasesc aici putin de ajutor si putina intelegere...O ruda a murit, o ruda pe care am tratat-o ca mai rau decat am tratat orice strain. A avut o viata grea, pe care poate n-as fi putut sa o schimb, dar macar as fi putut sa ii o inseninez...Am intors capul si m-am prefacut a nu-l cunoaste de fiecare data cand il intalneam pe strada. Si poate o masa calda, o vorba buna i-ar fi facut o zi din toata viata aceea negra de pe strazi mai buna. Efortul meu ar fi fost asa de mic si ar fi contat atata. Si am ales sa il privesc ca pe un om rau, de care sa imi fie frica. Asa am fost crescuta, dar am ajuns la o varsta la care iau singura deciziile, am propriile mele convingeri, si totusi nu am facut nimic. Si acum, cand e prea tarziu, regret atata de mult ca nu am avut o vorba buna, un zambet trist macar, ca nu am incercat sa il cunosc...Nu avea pe nimeni! Decat pe noi, aceste rude care nu am facut nimic pentru el. Si-acum parerile de rau, gandurile care imi trec prin minte ma macina. cum am putut fi un om chiar atat de josnic? Si da, ma rog de atunci necontenit pentru sufletul lui, si intreb pe orice m-ar putea ajuta: cum pot sa ii cer iertare? si da, sper ca Dumnezeu ma va ierta, dar cum o sa ma pot ierta eu?