Iosif,asa este,intre nadejde(speranta)si gandirea pozitiva este o stransa legatura,ca de altfel intre credinta,nadejde si dragoste.Dar oricum,trebuie sa stim un amanunt semnificativ:speranta moare ultima si noi toata viata trebuie sa nadajduim,sa nu cadem in disperare,sa nu deznadajduim nici in momentele de cumpana si de mari incercari,la care suntem supusi cu totii,ca sa se vada de catre Dumnezeu,cine trece testul credintei si slujirii Lui Dumnezeu si cine nu.A nadajdui,a spera inseamna a gandi,a vrea si a face binele,a cauta sa facem binele,dupa puterile noastre,atat cat ne sta in putinta sau sa incercam chiar mai mult decat putem sau facem.Cine gandeste pozitiv e normal sa fie optimist,unii ar zice idealist,dar nu e chiar asa.Altii sunt de parere ca a fi pesimist inseamna de fapt a fi realist,dar eu nu consider asa,caci pesimismul ca si negativismul nu duc la nimic bun,decat la sinucideri sau altceva,la delasare,comoditate,monotonie,etc.Intotdeauna Dumnezeu are rolul primordial si trebuie sa ramana asa,pt.a putea face fata tuturor obstacolelor,piedicilor,incercarilor si ispitelor de tot felul,caci numai crezand si nadajduind,dar si iubind,putem intelege adevarata valoare a acestei gandiri pozitive si asadar optimiste,de o incarcatura asa de mare.Sincera sa fiu,am trecut prin perioade dificile peste care nu ma asteptam sa trec,poate cateodata cu o mare usurinta,dar asta se datoreaza sperantei,credintei,rugaciunii si apelarea la Dumnezeu in momentele de restriste si de cumpana din care nu mai vedeam nici o portita de iesire si bineinteles de salvare sau scapare.Asa ca mie imi place f.mult vorba aceasta:"speranta moare ultima".
|