[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de eduardd

Vreau sa va povestesc si necazul meu..
Unde gresesc eu, domnilor doctori? Unde?

Bucuria mea şi dragostea cea aprinsă a lui Hristos, surioara mea îndurerată, cât de frumoase sunt sufletele voastre frământate, de dragostea Stăpânei.
Dar tocmai asta este rugăciunea: dorul vijelios, nespus, de dragoste către Dumnezeu şi Maica Lui şi prin El către toţi oamenii necăjiţi. Aceasta este rugăciunea inimii şi să ţii minte că aşa trebuie să simţi când te rogi: că eşti neputincioasă, păcătoasă şi la marginea cea de pe urmă a prăpastiei iadului.
Dar ca să nu fie iad această stare ci rugăciune aprinsă către cer adaugă un strop uriaş de nădejde că nu este ispită la care să nu fie pregătită, din veşnicie, scăparea.
Suspinul tău adevărat opreşte în loc şi cerul să ia aminte la tine. Cum să nu oprească firul postărilor mele. Căci iată în suspinul tău se regăseşte întreaga problemă a bioterapiei. Sunt aşadar obligat să răspund la fel de concentrat, cât aş scrie toată cartea într-o frază.
Dragele mele, sănătatea trupului o dau energiile dumnezeieşti şi numai ele. Ele vin şi direct prin Sfântul Maslu şi indirect prin leacuri şi medici dar ele vin şi prin ... draci şi slugile lor. Căci diavolul n-are nimic de la sine afară de iubire neraţională şi ură neraţională adică îndreptate împotriva ziditorului şi zidirii.
Aşadar diavolul se foloseşte de puterile vindecătoare ce i le-a dat Dumnezeu ca să atragă spre sine mulţumirea şi dragostea oamenilor, să-i ducă la iad, să se laude cu mulţimea celor căzuţi şi aşa să-L silească pe Dumnezeu să-i ierte pe toţi pentru nespusa Lui iubire de oameni şi astfel să fie obligat să-l facă la loc înger luminos şi pe el. Neraţională gândire căci nu poate fi lumină unde este neiubire şi nici înger luminos unde nu este recunoştinţă pentru bunătatea lui Dumnezeu deci metodă de devenire înger luminos prin mândrie şi silă nu există. Este vechea lui mândrie ca să fie mai mare, mai puternic ca Dumnezeu care i-a spus că îl iartă doar dacă se pocăieşte.
Dar n-ar putea folosi puterile vindecătoare spre sminteală dacă nu i-ar îngădui-o Dumnezeu. Iar Dumnezeu o îngăduie tot din dragoste pentru noi să ne facă asemenea Lui. După cum Domnului nostru Iisus Hristos nu i-a păsat de dureri şi de moartea cu toate durerile lumii şi ale iadului din dragoste pentru noi, aşa şi noi să ajungem să nu ne pese de nimic pentru dragostea lui Hristos. Ne vrea aşa nu pentru El, că nu are nevoie de nimic, ci pentru ca noi să nu suferim în veşnicie că n-am suferit un pic (şi ce strop mic!) pentru dragostea Lui. Îl lasă pe Satana ca un vaccin atenuat, un rău scârbos şi tulburător dar legat prin mila lui Dumnezeu ca să vedem cît de rău este răul din răul cel mic satana şi să-l urâm în chip înţelegător pentru a nu ne îmbolnăvi de păcatul personal = adevărata moarte şi adevărata boală şi adevăratul rău. Răul cel mare este păcatul, căci e singurul ce ne duce la iad, fiind din voia noastră. Răul cel mic e satana că deşi vrea să ne omoare, Dumnezeu îl foloseşte să ne încununeze pe noi şi să urâm prin el răul personificat.
Aşadar pentru a ne face cereşti a lăsat minunile demonice ca noi să nu fim credincioşi de dragul şi şantajul minunii ci pentru dragostea Mirelui, să fim evlavioşi nu în nădejdea pământului fericit ci în dorul după cerul negrăit, să iubim pe Hristos nu ca să fim sănătoşi ci pentru Răstignirea Lui pentru noi cei ticăloşi.
Nu te mira că se fac vindecări la vrăjitori, dar nici nu te lăsa vrăjită de ei.
Păcatul tău şi al Cătălinei, vizibil din postarea ta, este păcatul minţii numit neştiinţă. Dar dragostea ta şi smerenia ta te scoate din păcat pentru că ceri sfat.
Şi iată-l:
M-am documentat pentru voi şi ce am găsit:
Spânzul este aşa de otrăvitor încât a fost folosit dintotdeauna de vrăjitori. O rădăcină mică de spânz pusă într-o găurică forată într-un trunchi de stejar usucă stejarul indiferent de mărimea sa.
Nu s-a găsit până acum NICI O DOZĂ CÎT DE MICĂ SĂ NU FIE potenţial PERICULOASĂ.
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/i...anicSpanz.html

"Căutând senzaţionalul, mulţi autori de articole, descriu la superlativ, fără să îndemne la mare prudenţă, virtuţile terapeutice ale spânzului deşi, cu siguranţă, ei nici nu au văzut cum arată în realitate această plantă. Trebuie să se ştie că speciile de Helleborus au făcut şi fac multe victime şi că ele nu au nici o tradiţie fitoterapeutică de uzanţă umană, cel puţin în România (medicina populară clasează spânzul în rândul plantelor veninoase, care se utilizează doar pentru vindecarea animalelor).
Spânzul este o plantă deosebit de toxică, utilizarea empirică a speciei în fitoterapie, fiind primejdioasă. Intoxicaţia cu spânz, se manifestă prin salivaţie abundentă, purgaţie drastică, deshidratare, greaţă, vărsături repetate, colici, spasme, dificultăţi la înghiţire, ameţeli, somnolenţă, tremurături, tahicardie (fără hipertensiune sau chiar cu hipotensiune) urmată de bradicardie sau aritmie, alte tulburări circulatorii sau cardiace, comă, convulsii, dispnee, colaps şi chiar deces prin stop cardiac, stop respirator sau prin accidente cardiovasculare.
Doza netoxică pentru spânz este de aproximativ 0,01 g. rizomi\kg corp\zi, dar în tratamentele mai îndelungate, din cauza acumulării toxinelor în corp, şi această cantitate poate fi periculoasă. Mai mult, în condiţii casnice, este complicat să se dozeze cu exactitate porţia ce poate fi administrată, răspunsul organismului la principiile toxice din plantă fiind, de asemenea diferit, după sensibilitatea individuală."
La folosirea lui vrăjitorească se regăseşte şi principiul vrăjitoriei homeopatice:
"În cele mai multe regiuni ale României, utilizarea spânzului se corela cu practică vrăjitoriei. Există regiuni în care, conform credinţei populare, spânzul ca plantă vrăjitorească, mai mult malefică decât binefăcătoare, poate fi întoarsă spre bine, devenind aducătoare de noroc şi tămăduitoare pentru animale, dacă este culeasă de către persoane credincioase, care s-au rugat şi au postit." Adică „similia similibus curantur” (cu cele rele vindeci – le întorci spre bine - pe aceleaşi rele).
Aşa că dacă însuşi bioterapeuţii îl critică…
Se foloseşte doar ca vaccin să facă o furtună imunitară în corp şi să-l determine să lupte. Dar asta de multe ori duce la un Tsunami care îneacă.
Aşa că păzea de spânz, Dumnezeu să vă ferească!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
În privinţa lui Eduard Togoreanu este mai otrăvitor ca spânzul… e ca spânzurătoarea!
Am vizitat site-ul lui şi este un medic desăvârşit… în vicleşug. Atât de rafinat şi persuasiv în convingere, atât de documentat în meseria lui că nu se poate să nu te convingă de atotştiinţa lui dacă nu eşti foarte foarte foarte ancorat în Ortodoxie. Dar din câte mi-ai spus Cătălina se cam clatină.
Dragele mele, în zona Câmpinei este o lucrare misionară ortodoxă foarte puternică, de pe vremea Patriarhului Miron Cristea. Uriaşă şi binecuvântată şi vie lucrare dar unde este sfinţenie multă este şi drăcărie multă. De pildă Ouranopolisul ( lb. greacă = oraşul cerului) este oraşul de unde se pleacă spre Sfântul Munte, şi este un oraş de … Penticostali.
Sunt lângă Câmpina vrăjitori ce fac vrăji cu Sfintele Icoane de aruncă apa în sus şi îngheață. Ce e de mirare să-şi pună un vrăjitor mască de medic. E o nimica toată dacă se poate masca şi în creştin ortodox.
Dar nici Eduard nu recomandă pe site spânzul (ci chiar îl critică ) ci vâscul. Dar în realitate şi pe acesta îl face în diluţii homeopate deci tratează de fapt cu apă chioară în bomboane vrăjite prin dinamizare. Căci a face preparate homeopatice înseamnă a dilua până la dispariţie substanţa şi a-i transfera prin dinamizare o bioenergie considerată cu acţiune veşnică, vindecătoare şi crezând că se ajunge la esenţa dumnezeiască. Astfel că remediile homeopate cu toate măştile care mai de care mai „ortodoxe” sunt de fapt împărtăşanie panteistă.
Dar acest lucru nu se cunoaşte ci sunt prezentate ca nişte plăntuţe gingaşe fără efecte secundare.
Dacă v-aş spune din cazuistica mea câte morţi au provocat, câte lepădări de credinţă, câte sinucideri v-aţi îngrozi.