Am tot asteptat atatia amar de ani, sa se intample ceva bun -asa cum se zicea in '90 ca va urma- in tara asta. Dezamagire, e putin spus. Irosire.

Intre timp, am invatat credinta. Exact asa cum scriu, am invatat intai de la fiica mea, apoi din amintirile copilariei.. E mult de spus aici, si nu e subiectul discutiei.

Astfel, am aflat ca vremurile astea pe care le asteptam dupa '89, erau "vazute" de altii mai demult, si nu semanau nicidecum cu imaginatia noastra naiva. Fac referire la spusele Parintelui Arsenie Boca, parintelui Ilarion Argatu si altii ca ei, care avertizau despre ce vremuri ne asteapta.

Despre regimul celalat ce pot sa spun pe scurt? Multe, dar nu stiu daca mai are rost.
Un aspect esential: eu, unul din cei 9 copii ai unei familii de tarani, atunci, in regimul acela, am reusit sa fac liceul si o facultate, avand bursa (atat la liceu cat si la facultate) si pensie de urmas.
Azi, in mod sigur un copil dintr-o familie atat de modesta, nu ar avea aceasta sansa.
Si va rog sa ma credeti ca am facut scoala adevarata, nu doar am "cumparat" o diploma, asa cum se intampla azi.

Acum un an am vrut sa merg din nou la aceeasi facultate, pentru alte studii. Secretara, mi-a raspuns, la nedumeririle mele, cam in felul urmator:"o, lasati... stiti.. domnii profesori sunt foarte intelegatori", voind ca prin asta sa-mi dea de inteles ca, cu o "mica" atentie, rezolv toate creditele (punctajele acelea de echivalare). Cum??? Aceeasi profesori, care pentru mine au insemnat extrem de mult la vremea studentiei, pe care ii respectam si carora nu le-as fi putut trece prin fata asa cum ii stiam eu atunci, au ajuns sa fie atat de "intelegatori"!!!!
I-am raspuns ca eu asa nu stiu sa fac scoala si am renuntat.
Ma incadrez perfect la categoria "fraieri" si nu "descurcaretii zilei", din punctul de vedere al modului cum se pune problema astazi.