A fi smerit, spunea un părinte, înseamnă pur si simplu a-ti trai viata aşa cum ti-a lăsat-o Dumnezeu, mulţumind pentru bune si pentru rele si făcând ceea ce faci cat mai bine, ca pentru Dumnezeu. Nici nu trebuie sa te gândeşti daca eşti smerit sau nu ... vezi-ti de viata si fa cele rânduite de Biserica neamului nostru. Dar cum vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă tu însuţi pe tine nu te cunoşti!

Dar dacă tu pe tine nu te cunoşti, cum te poţi iubi? (...) începutul este să ne aplecăm asupra noastră, şi aplecându-ne asupra noastră vom descoperi un mare hău şi-o mare prăpastie plină cu toată urâciunea şi pustiirea a ceea ce este omul în starea lui de părăsire. Şi dacă fiecare vom descoperi ceea ce suntem noi de fapt, noi vom ierta prea grabnic pe cel care ne greşeşte nouă, iar această iertare este de acum un început al dragostei faţă de aproapele. Şi acest început al dragostei faţă de aproapele este un început al dragostei faţă de Dumnezeu.

Părintele Savatie Baştovoi