[CarareaImparatiei]

<< Deocamdata, pentru sectar este greu sa inteleaga astazi ca sentimentul religios nu e totuna cu credinta. Caci credinta este, in primul rand, si totdeauna, intalnirea cu Altul, o adresare catre acest Altul, primirea Lui ca fiind "Calea, Adevarul si Viata", iubirea fata de El si dorinta unitatii depline cu El, asa incat credinciosul sa poata spune ca Sfantul Apostol Pavel, "de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" (Gal. 2, 20). Asadar, credinta este indreptata intotdeauna spre Altul, este iesirea omului din limitele "eului" sau; este cu adevarat, o schimbare radicala ce se petrece in adancul fiintei sale. "Sentimentul religios", in schimb, care domina astazi din nou in religia din Occident, se deosebeste de credinta tocmai prin aceea ca omul care-l poseda traieste si se hraneste cu ceva ce purcede din el insusi, adica cu satisfactia pe care singur si-o da si care, in cele din urma, este supusa gusturilor si trairilor sale personale, subiective si individuale. Acestea nu sunt altceva decat asa-zisele "nevoi duhovnicesti" particulare. La sectari, sentimentul religios despre care vorbim se descopera prin cantare; de subliniat insa: printr-o anume cantare. Caci prin acesta se descopera adevarul ca spiritualitatea sectara se deosebeste fundamental de cea traditionala ortodoxa. Istoric vorbind, se stie ca Reforma in Germania a castigat prin cantarea ei, cantarea Reformei. Numai ca tot atat de bine se stie cum incercarile calvinismului in secolul al XVII-lea de a se impune prin cantarea noua pe care adeptii lui Calvin o aduceau in Transilvania, infiintand trei scoli de muzica "reformata", in vederea convertirii credinciosilor ortodocsi transilvaneni, in Fagaras, in Lugoj si in Caransebes, au esuat, intr-adevar, astazi, in melodia noua cu care se desfata sectarii de la noi, nu a mai ramas nicio o urma de vibratie din cantarea strabuna, nimic din colinda si din doina, ca sa nu mai vorbim de cantarea bisericeasca romaneasca, pe care o aflam la radacina fiintei noastre etnice. Nu fara o anumita semnificatie, melodia cantarii sectare este vals si tango, este ritm de dans modern prin care se maresc senzatiile placerilor pamantesti. >> (Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Credinta stramoseasca in fata ofensivei antihristice sectare, Editura Provita, Valea Plopului, Prahova, 1998, p. 16-17, 336-338.)