Citat:
În prealabil postat de 0rtodoxia
eu L-am aflat din frageda copilarie ca ma lasau ai mei singur acasa si de plictiseala la inceput am invatat sa citesc si la 6 ani citisem deja toata Biblia aproape.. apoi in adolescenta L-am pierdut, m-am indepartat tare de tot ,pana si geografic am ajuns prin Spania.. dar pentru rugaciunile din copilarie cred, cand il rugam ca orice ar fi sa ma aduca inapoi si daca nu vreau eu El sa ma mantuiasca si cu sila.. si mi-a daramat sistematic tot ce eu indrageam in viata pana am ramas singur si gol pe o gramada de gunoi .. atunci am izbucnit si am plans si El m-a mangaiat cum rar am trait.. la modul simtit.. apropo de asta, nu stiu si nu inteleg cum pot sa fie unii oameni atei.. ei nu plang? ei nu-L va in clipele alea in inima, ca tipa mai, toata fiinta si-L vede de-a dreptul.. in momentele alea de cainta, intelegi Totul..
|
eu cred ca tocmai atei sunt ceei care il cauta pe Dumnezeu pt faptul ca tot cauta cat mai multe motive pt existenta LUI ,deci clar vb ei sunt insetati dupa EL...GANDUL NU II LASA SUNT IN CONTINUA CAUTARE...
....fiecare din noi la cunoscunt dar nu au dat importanta ,marea majoritate dau importanta abea la greutati,dar niciodata nu i tarziu pt ca Dumnezeu fiind iubirea ne mangaie si ne da putere sa trecem peste probleme.
Eu L-am cunoscut in copilarie era la gradinita si fiind multii copii ,7,dormeam 3 in pat,eu dormeam la picioare si intr-o noapte am simtit in capul meu niste gheare pe care nu am cum sa le uit ,lungi si ascutite care ca mangaiau in cap,m-a luat o frica dar nu puteam sa ma misc si fiind copil nu stiam rugaciunii nu stiam nimic,am zis doar Doamne in mintea mea si asa a disparut acele gheare si am sarit intre fratii mei la mijloc.au trecut multi ani de atunci dar nu pot uita acele gheare si acel sentiment......
si de atunci m-am apropiat de EL foarte mult in sufletul meu,si intradevar ma scapat de multe si din multe daca ar fii sa povestesc viata pana la 28 de ani as scrie romane dar poate pe viitor.....si daca m as mai naste o data tot aceas viata as alege...in gimnaziala tin minte ca in vacanta de vara luam trenul ,ocazii,unde dadeam peste fel si fel de oamenii, si plecam in nordul moldovei la manastirii,simteam ca cineva ma pazeste acum dand timpul inapoi imi dau seama ca numai Dumnezeu ma pazit.
Mergeam de la o manastire la alta noaptea prin padure cu mai multi nimic de zis dar nu imi era frica de loc vream sa ajung pana dimineata la SF.Liturghie uneorii mama nu avea bani sa platesca ternul la toti eu fiind ultimul copil mic,si multe altele...recunos ca in ultima perioada m-am cam departat
Dumnezeu este in toti numai ca nu toti IL cauta.....