[Rodica50]

În prealabil postat de MariS_

O sa incerc sa-ti raspund si eu la intrebare chiar daca raspunsul nu te
va multumi pe deplin. Pentru noi crestinii Dumnezeu este Iubire. De
aceea cea mai mare virtute crestina este Iubirea. Iubirea nu se poate
naste decat intre Persoane. Creatia este opera lui Dumnezeu in timp.
Din vesnicie insa Dumnezeu exista si inainte de creatie. Deci Iubirea
trebuia sa se manifeste din vesnicie. De aceea Dumnezeu Tatal naste
pe Fiul si purcede pe Duhul tot din vecie pentru ca Iubirea sa se poata
manifesta in plenitudinea sa. De unul singur nu poate exista decat iubire
de sine, ceea ce la noi nu e o virtute, ba chiar din contra. Cele Trei
Persoane formeaza Treimea cea Sfanta, iar iubirea dintre Persoanele
Treimice definesc viata intra-Treimica. Dar pentru ca iubirea are si acest
atribut de a se revarsa si in afara persoanelor, Dumnezeu Tatal prin Fiul
si Duhul alege sa creeze lumea si mai mult decat atat sa o ridice la un
standard dumnezeiesc. Pentru aceasta lasa lumii un ragaz in care ea sa
se convinga singura ca nu poate urca in virtute fara ajutorul Sau si, mai
apoi, trimite pe Fiul sa ridice firea cea cazuta a lumii. Cum? Prin iubire
jertfelnica. Prin iubire de sine lumea a cazut, prin iubire jertfelnica ea se
poate regenera. De ce pe Fiul si nu un inger? Pentru ca numai Fiul putea
sa "imbrace" firea umana in totalitate. Un inger "imbraca" doar o mica
parte din fire, insa trebuia ridicata TOATA firea omeneasca. Or numai un
Dumnezeu putea ridica TOATA firea omeneasca deodata.
Daca vei observa alte religii monoteiste, in care Dumnezeu e vazut ca
o singura Persoana, vei vedea ca virtutea cea mai mare nu e iubirea ci
ascultarea. Dumnezeu nu mai e vazut ca un Tata ci ca un Stapan. Pentru
noi, crestinii, Dumnezeu este Tatal, noi fiind infiatii in Duhul prin Fiul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte frumos ai explicat, MariS! Exista si o carte a Parintelui Staniloaie-"Sfanta Treime, sau la inceput a fost Iubirea".