Citat:
În prealabil postat de wassabi
Am o nelamurire. Cred in Dumnezeu insa nu pot intelege de ce Isus este fiul lui Dumnezeu. De ce a fost nevoie ca Dumnezeu sa-si sacrifice fiul, de ce a facut-o in anul X si nu cu 5, 10, 1000 de ani mai tarziu/mai devreme. De ce Dumnezeu are (a avut) un fiu si nu doi sau mai multi fii/fiice. In fine, sunt un om care gandeste logic, rational, care crede ca exista un Dumnezeu insa nu este de acord cu reguli si dogme impuse. As dori o argumentatie cat se poate de pertinenta.
|
Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Sfântul Duh, iată Sfânta Treime și Dumnezeul nostru.
Dogma nu se opune cunoașterii raționale, o completează.
Nu confunda cunoașterea rațională cu demersul cognitiv logic subordonat în mare măsură logicii aristotelice și nu numai, specific științei și filosofiei.
Cunoașterea rațională ține, evident, de rațiunea, gândirea noastră, care înglobează alături de demersul logic (mult mai la îndemâna noastră) și demersul a-logic, o cunoaștere bazată pe revelarea unor adevăruri ce nu țin strict de cunoașterea logică (acceptarea dogmelor „ca adevăruri revelate ale credinței mântuitoare” - D. Stăniloaie). Dogmele nu sunt ilogice, ci a-logice, dogmatica este o modalitate complementară de cunoaștere. Dacă dorești să-ți explici logic o dogmă, ai toate șansele să cazi în derizoriu. Pentru că, în cazul nostru – Sfânta Treime, trebuie să o admiți prin credință (adică să accepți un adevăr revelat). Probabil că dogma „violentează” demersul logic, dar în nici un caz cunoașterea rațională pe care o întregește.
P.S. O analogie, dacă tot ne place să fim logici: 1x1x1=1. Sunt trei entități (unități) al căror rezultat e tot o unitate. Sfânta Treime înseamnă trei Persoane distincte și totuși e unică în ființă.