Trebuie sa iubim pe Dzeu,pt. Dzeu insusi,iar nu pt. bucuria ce simtim ca-l slujim;caci daca El ne-ar retrage mangaierile,ce ar ajunge acea dragoste negustoreasca?Cel ce se cauta pe sine in ceva nu stie sa iubeasca.Uitati-va la modelul nostru,priviti pe IISUS,El nu s-a cautat pe sine intru nimic:HRISTOS nu lui,si singur a facut spre placere(Rom.xv,3).El a jertfit totul pt. noi,repaosul sau,viata sa,vointa sa chiar:Nu precum voiesc eu,ci precum Tu(Math.xxvII,39).El a patimit toate pana la cruce,pana la parasirea parintelui sau:Dumnezeul meu pt. ce m-ai parasit?.Sa intram dupa pilda sa in acest spirit de jertfa;si dezlipiti de aici inainte de tot interesul propriu,sa primim cu o liniste egala si bunele si relele,supararile si bucuriile astfel ca neavand alte cugetari,nici alte dorinti decat acele a lui IISUS,sa fim una cu dansul in acea unitate desavarsita,pe care,cand era aproape de a parasi aceasta lume,o cerea pt. noi de la Parintele sau,ca ultima si cea mai mare din binefacerile sale.