Citat:
|
În prealabil postat de Sebastiana
:)Iosif,de fapt m-am gandit eu mai bine si am ajuns la o concluzie sigura ca" speranta nu moare niciodata"cum nu dispar nici credinta si nici dragostea.Asadar nadejdea,gandirea pozitiva,optimismul,credinta si dragostea de Dumnezeu raman vesnic,de-a lungul tuturor timpurilor.:)
|
Foarte frumoasa expunerea ta, Sebastiana ! Ce am fi fara dragoste, speranta si nu in ultimul rind far de credinta. Am fi un desert , de fapt n-am mai fi , sensul nostru ar disparea cu desavirsire. M-a impresionat, acum vreo doua zile, un batrin care find intrebat de un reporter la televizor despre fericire, a spus ca ce ar fi fericirea fara necazuri sau greutati ? Nu am mai gusta asa de bine din ea si nu ar mai fi fericirea, fericire in adevaratul sens al ei. Fara credinta si speranta, totul se naruie. Gindirea pozitiva, este un exercitiu extrem de greu in momente puternic incarcate negativ. Sint multe momente in viata grele, de disperare, de cumpana. A sti sa treci peste ele nu se invata nicaieri. Nu exista o formula magica. A da lectii altora , nu mi se pare corect. Totusi ce ne leaga pe toti deopotriva, este dragostea fata de Bunul Dumnezeu , credinta insasi , dragostea in general si speranta. Rugaciunile , postul in general au un rol determinant in atitudinea noastra fata de incercarile la care suntem supusi, incercari de loc intimplatoare.De fapt in asta lume nimic nu este intimplator,de aceea trebuie sa cautam cu discernamint, cauzele multor necazuri sau neimpliniri ale noastre . Pedagogia Divina este bine alcatuita,dar despre asa ceva putem discuta la un alt topic.