Si eu am plans la liturghie in Decembrie anul trecut. Parintele graia atat de adevarat cand a spus ca ”...si atunci plansul s-a adeverit ca fiind al Lui, si intreaga lui maretie scatofila se ivi peste prohod” incat nu m-am putut abtine sa nu plang si eu. Vazand ca plang, a plans si vecinul meu Vasile care venise cu mine la slujba, apoi sotia lui si fratele sotiei lui. Apoi un tanar ne-a intrebat de ce plangem si i-am spus si atunci a inceput sa planga si el, asa ca acum eram cinci. Si se uita toata biserica la noi cum plangem caci eram mai aproape de Domnul, si randul din fata noastra a inceput in el sa planga o doamna mai in varsta. Am iesit afara ca nu mai puteam si nu voiam sa ma vada lumea cum plang, iar cand m-am intors, Vasile plangea cu o tanara de 16 ani in brate, inghesuiti intr-un colt. Fata plangea mai abitir decat Vasile si printre sughituri am incercat sa aud ce striga, dar deja plangea intreaga sala. Plangea preotul, plangeau cei veniti la sfanta slujba, plangeau pana si doamna cu domnul care vand lumanari la intrare care este acolo sa vanda lumanari care este. Si n-am mai rezistat si l-am luat pe Vasile in brate, plangand acolo cu el, cu mucii curgandu-mi peste obraji, formand cute de lichid deasupra buzelor, iar Vasile nu voia sa-i dea drumul fetei care striga si plangea cu el deasupra ei. Pana la urma a venit sotia lui Vasile si l-a tras de acolo ca sa nu mai planga fata si ne-am linistit cu totii.
La picioarele noastre, o mare de Kleenex mototolite, umplute de lacrimi.
Nu e rusine sa plangi cand crezi intr-u Domnul, caci pentru El plangi cand plangi. TOtul e sa plangi plangand intr-u credinta, caci intr-u credinta plangi.
Doamne ajuta!
|