Excomunicarea (în limbaj răsăritean: oprirea de la împărtășanie) nu se dă pentru orice fel de păcat, ci numai pentru păcate deosebit de grave, numite și păcate teologice. Simpla înjurătură, simplul furt sau chiar simpla crimă nu sunt urmate de excomunicare, pe când insulta adusă unui preot în exercițiul ministerului său, furtul obiectelor sacre sau avortul sunt, în mod normal, urmate de excomunicare.
În prima enumerare, autorul este un membru căzut al Bisericii, în cea de a doua se află, deocamdată, în afara Trupului Mistic al lui Cristos, în care va fi reprimit când se va căi și își va face canonul.
|