Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Nu doar că s-a înțeles, însă noi NP știam acest lucru încă de la început. Important este să înțelegem cum au considerat Hristos și sfinții apostoli problema Cinei. Că pentru ortodocși Cina Domnului este o Sfântă Taină cu prefacerea reală a pâinii și vinului în Trup și Sânge, nu avem nimic a obiecta, puteți s-o credeți în continuare; dar să nu vă imaginați vreodată că am putea înțelege la fel atâta vreme cât Scriptura este singura noastră normă [și] în această privință.
Bizară teoria aceasta... Dacă Scriptura este hrana spirituală (de acord), iar sf. Euharistie este hrana trupească; ce mai sunt alimentele? Hrană super-para-extra-trupească?
Domnul meu, sunteți în eroare. N-am susținut așa ceva, dimpotrivă am dat de înțeles că în pasajul amintit Hristos a reluat aceeași celebrare ca la Cina cea de Taină. A binecuvântat pâinea și vinul, a frânt pâinea și a dat-o ucenicilor. Și am spus -atenție- în ambele ocazii trupul Domnului a rămas întreg și sângele la locul lui, iar ucenicii au primit pâine și vin, bineînțeles binecuvântate de El (iar ce binecuvintează Dumnezeu este sfânt și deosebit față de lucrurile obișnuite).
Simplu. Pentru că trupul Lui cel sfânt era Cel care le întindea pâinea . Nu putea să le ofere chiar trupul Său. (Știți povestea cu lupul care de foame a început să-și mănânce coada, apoi labele, corpul, și... a terminat mâncându-și botul! E doar o poveste...) Trupul și sângele Său sfânt fuseseră deja oferite pe cruce pentru întreaga omenire. Iar mântuirea noastră a fost acolo asigurată prin preluarea vinovăției păcatului nostru de către El. Cum mielul de jertfă prelua simbolic păcatul evreului din Vechiul Legământ, Mielul Divin a ridicat păcatul lumii (Ioan 1,29), iar sângele Său primit prin credință ne curățește de păcat (Apoc.7,14). E cu totul abnormal să crezi că trebuie să bei sânge real spre a te împărtăși și a deveni asemeni lui Iisus. Doar păgânii credeau că dacă beau sângele ursului devin puternici și spiritul animalului intră în ei asigurându-le victoria în luptă. Noi creștinii, nu avem asemenea pretenții deplasate!
Nu înțeleg de unde am scos. Din Scriptură? Și Biblia Cornilescu spune la fel, și pastorul oficiant se roagă pentru binecuvântarea pâinii și vinului la Cina Domnului.
|
După cum v-am demonstrat și în altă parte, credința Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici de la sorgintea ei apostolică până azi, credința adusă de Hristos și predată Bisericii nu sectarilor adventiști era și este cea a Sfintei Taine. Falsa credință a sectarilor/cultiștilor este o erezie care a apărut după mai bine de un mileniu de existență a Bisericii, iar în ceea ce îi privește pe sectarii sâmbătari după mai bine de un mileniu și opt secole, erezie care nu are absolut nici o susținere decât în răstălmăcirile sectarilor inspirați de diavolul, diavol care vrea cu orice preț să oprească pe creștini de la unirea reală cu Hristos prin sfintele taine ale trupului și sângelui Său, în care repetăm pâinea și vinul consacrate și sfințite sunt unite prin sfânta taină cu dumnezeirea lui Iisus Hristos, astfel fiind apte de a împărtăși viața veșnică, nemuritoare așa cum spune Iisus în cap. 6 al evangheliei după sfântul Ioan. Nu există nici cea mai mică mărturie credibilă cât de cât în toată istoria Bisericii lui Hristos cel puțin în primul mileniu și ceva al ei de existență, primii dușmani ai lui Hristos care atacau sfântul trup și sfântul sânge al lui Hristos fiind niște sectari rupți din Biserica Latină și care constituie strămoșii mișcărilor protestante și neoprotestante care aveau să erupă după 1500. Trebuie specificat că, chiar și părintele Protestantismului, Martin Luther, culmea !!! ținând cont de ceea ce a urmat după el, credea că sfânta taină a euharistiei este o împărtășire reală cu trupul și sângele Domnului Hristos, deși doctrina lutherană era diferită de cea a Bisericii Ortodoxe și de cea a Bisericii Latine. Faptul că neopocăiții sunt rupți de o reală viață de sfințenie și nu cunosc mireasma Duhului Sfânt i-a împins, ispitiți și apoi inspirați fiind de Diavolul, de Satana, încât au căzut în această patimă spirituală de a judeca cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi prin prisma propriului lor intelect lipsit de iluminarea Duhului Adevărului și de comuniunea cu Sfânta Biserică a lui Hristos, iar stăpâniți fiind de această patimă diabolică, după cum se vede și pe acest forum, răstălmăcesc dumnezeieștile cuvinte ale Scripturii spre a lor pierzare.