[Traditie1]

În prealabil postat de cherub

"Spun martorii că filosoful Voltaire, înainte de a muri, "îşi muşca degetele şi îşi vâra mâinile în oala de noapte, luând şi mâncând tot ce se afla acolo", iar înainte de a-şi da sufletul a scos un urlet "cumplit, înspăimântător, care parcă nu se mai termina". Thomas Paine, un alt sărman necredincios, a murit strigând "O, Doamne, ajută-mă! Dumnezeule, ajută-mă! Iisuse Hristoase, ajută-mă!", repetând aceleaşi cuvinte, din nou şi din nou, într-o tonalitate care îi înfricoşa pe toţi cei de faţă. Un alt ateu, nefericit filosof al vidului, David Hume se arăta pe patul morţii vesel şi frivol - când era înconjurat de prieteni, dar când a rămas doar cu infirmierii a zis: "Toată viaţa am căutat lumina şi acum mă aflu într-un întuneric mai adânc ca niciodată". Iar "supraomul" Nietzsche a murit nebun şi legat de patul de boală deoarece îşi mânca propriile fecale. Nu sunt singurii apostaţi care au sfârşit cumplit, dar aceştia au un lucru în comun: s-au folosit de darul cuvântului pentru a-L batjocori pe Dăruitor.

Cum nişte oameni inteligenţi s-au putut întoarce împotriva singurului fenomen care dă sens vieţii?

Nu vreau să fac referire directă la cuvântul psalmistului ("cumplită este moartea păcătosului"), ci la modul în care aceşti faimoşi corifei ai cuvântului nu au reuşit să-şi mai falsifice ultimul act al vieţii aşa cum au falsificat chipul lui Dumnezeu sădit în ei. La ce le-a mai folosit zecile de cărţi scrise, mulţimile de admiratori şi insultele proferate împotriva lui Hristos? Deseori m-am întrebat cum de a fost posibil ca nişte oameni inteligenţi să se întoarcă împotriva singurului fenomen care dă sens vieţii: credinţa. Am aflat două răspunsuri.

Primul ar fi că şi ateii, ca orice religie de pe pământ, îşi au dogmele lor. Şi ateii au canoanele lor pe care, dacă vreunul de-al lor le încalcă, este judecat cu mai multă rigoare decât o poate face un consistoriu (un exemplu modern: reprezentanţii corectitudinii politice, aceşti neoinchizitori cu adevărat dogmatici, împotriva Ortodoxiei). Ştim că cel ce se denumeşte pe sine "ateu", "sceptic" sau "agnostic" dacă - zice el - nu crede într-un "dumnezeu sângeros şi răzbunător" atunci crede în yoga, meditaţie transcedentală, ecologism, aberaţii mayaşe, zamolxianism etc."
Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;...icalosul!.html

E regretabil că ziarul Lumina publică astfel de folclor fals, fără să se documenteze serios.

Pe de altă parte e adevărat că moartea ateului este cumplită iar ceea ce îl așteaptă dincolo o nenorocire și mai mare, fiindcă viermele neadormit al conștiinței îl va mustra pe veșnicie pentru hulele împotriva Bunului Stăpân.

Din fericire, numărul ateilor care renunță la ateism este în creștere, de pildă în SUA 0,3% din populație (ateii sunt foști atei întorși la credință (în principal la creștinism, dar și la alte forme de religie.

Iată și o listă cu foști atei, persoane de notorietate publică, întorși la credința în Dumnezeu:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of..._and_agnostics