[doctor_faustus]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Actul unu, doua mii de ani in urma:

- Ucenicii lui Iisus vorbesc mult despre Cel iubit sufletului lor: Hristos. Paganii, nestiind ce eticheta sa puna comunitatii ce se inchega inaintea ochilor lor ii numesc : crestini. In Antiohia se intampla prima oara.
Era, dupa cum se spune, un apelativ batjocoritor, o porecla. In timp, ucenicii lui Iisus adopta noua titulatura si se autodenumesc crestini.

Actul doi, secolul XX:

- O parte a ucenicilor lui iisus ( neoprotestantii) subliniaza mereu in vorbirea lor o importanta doctrina crestina: pocainta. Ceilalti crestini (ortodocsii in mod special) ii eticheteaza drept: pocaiti. Se dorea a fi, la vremea respectiva, o bataie de joc, o porecla. Imi aduc aminte cum, in urma cu treizeci de ani, veneau colegii mei de clasa primara si ma intrebau rautacios: e adevarat ca tu esti pocait? Nu, le raspundeam, doar parintii mei sunt. (de fapt nici nu eram, mai tarziu s-a petrecut metanoia in viata mea)

Actul trei, vremea noastra:

- Cei care ieri ne porecleau pocaiti astazi ne acuza: de ce va autodenumiti asa?
Nu, noi ne-am autodenumit asa niciodata sora Lacrimi. Noi ne-am autodenumit si ne autodenumim crestini.
Altii ne-au etichetat drept: pocaiti. Zeci de ani am cautat sa scapam de porecla aceasta. De cativa ani insa am renuntat sa tot repetam: noi nu suntem pocaiti, suntem crestini.

Da, zicem astazi, suntem pocaiti, ei si…?
Si…? Pai si de ce va autodenumiti asa, nu vedeti ce mandri sunteti?
Hmm...

Lucrurile stau de fapt puţin dar semnificativ diferit.

Actul 1: Naşterea Bisericii lui Hristos.

Actul 2: După aproape 1900 de ani, timp în care penticostalii pur şi simplu nu au existat, apar penticostalii ca o sectă ruptă de Biserica lui Hristos şi care pretind că vorbesc în limbi, problema fiind că vorbirea în limbi a penticostalilor nu are nici cea mai mică legătură cu vorbirea în limbi despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură.

Actul 3: Datorită mândriei care îi stăpâneşte se autodenumesc "pocăiţi" spre a se deosebi de "nepocăiţi", apoi sunt denumiţi drept "pocăiţi" pentru a fi ironizaţi pentru mândria care îi stăpâneşte pe cei care nu fac parte din Biserica lui Hristos însă se autodenumesc cu o autoritate nu se ştie de unde luată "biserica" "lui Dumnezeu" "apostolică", autodenumire care spune totul despre înşelarea în care se află această sectă "penticostalo"-"carismatică".