Sunt de acord cu ceea ce afirma fratele Andrei despre parintele Papacioc. Despre ce afirma in seama parintelui Boca, necunoscandu-l pe parintele (nici chiar din ceea ce a scris) foarte bine, ma abtin de la a-i da dreptate sau de la a-l contrazice.
Nu pot insa sa nu remarc iutimea cu care, cam toti cei pe care-i cunosc si care se declara ucenici ai parintelui Boca, te trateaza daca indraznesti sa spui ca nu este sfant, fie si doar pentru ca inca nu a fost canonizat! Daca dau frau liber "cârcotismului" din mine, ajung sa spun (oarecum ca si fratele Andrei) ca daca ucenicii sunt iuti spre tulburare,
poate au primit un astfel de duh de undeva, sau
poate ca acest duh nu a fost temperat de indrumatorul lor la vreme. Nu las insa, aceste ganduri sa curga fiindca stiu ca sunt subiective si nedocumentate si vor duce la tulburare, deci cu siguranta nu sunt ziditoare de suflet.
Acum douazeci de minute am vorbit la telefon cu cineva
de la manastirea Techirghiol care mi-a confirmat ca in Ortodoxie, orice afirmatie ce pune in stare de relativ conflict doi mari duhovnici, confirmati si sustinuti de Biserica, nu poate fi decat de la cel rau cu scopul de a dezbina si ca nu exista nici o interdictie.
Parintele Arsenie Papacioc are nevoie de fiecare rugaciune a noastra nu de tulburarea unor ganduri despre lupte si razboaie. Sfintia sa "lupta cea buna a luptat", de-am fi si noi vrednici macar sa-i fim alaturi in dragoste acum, spre sfarsit si mare castig duhovnicesc am avea. Parintele Papacioc mi-a spus ca daca vreau sa ma mantuiesc trebuie sa fiu ca Hristos. Si eu am intrebat: cum este Hristos, parinte? Sfintia sa mi-a spus: N-ai citit in Carte? Bland si smerit cu inima, asa este Hristos. Asa sa fii si tu, coplile si te poti mantui! Sarut mana, parinte iubit!
