În prealabil postat de adrian010155
Cristi draga, stii cat de mult iti respect opiniile. Imi permit, totusi, unele nuantari. Pe de o parte, din pacate, cu trecerea timpului, "aceste ciuperci otrăvitoare", cum le spui tu, sunt din ce in ce mai multe si nu mai sunt printre noi, ci noi incepem sa fim printre ele. Pe de alta parte, toti suntem supusi greselii, fie ca suntem ortodocsi fie ca suntem "ciuperci otrăvitoare", iar Dumnezeu ne iubeste pe toti si ne asteapta, cu rabdare si mila, sa ne indreptam. Noi facem diferenta prin faptul ca nu transformam raul intr-o virtute si nu incercam sa-i atragem si pe altii in prapastie ci, dimpotriva, regretam, ne straduim sa ne indreptam si atentionam pe ceilalti sa nu greseasca. Ii privim cu parere de rau pe cei despre care aflam ca au gresit si ne rugam pentru indreptarea lor, dar nu ii judecam, nu aruncam cu pietre in ei. Sunt o multime de sfinti care, initial, au prigonit Biserica, altii s-au ratacit dar cand s-au intors au venit mai intariti in credinta. Poate ca Dumnezeu ingaduie unele momente de ratacire tocmai pentru a-i trezi pe credinciosii care probabil se considera "realizati" spiritual, astfel incat sa vada slabiciunea credintei lor si sa se intareasca. Daca exista tristete pentru fiul care s-a ratacit vine si marea bucurie a intoarcerii lui. Sa speram ca va veni aceasta bucurie si pentru cei despre care ai postat tu. A strange randurile si a lua aminte, precum a spus Arhanghelul Mihail, este un lucru bun si absolut necesar in vremurile acestea. Cred insa ca, din grupul acesta compact ,cu randuri stranse, nu trebuie sa zboare pietre catre exterior ci, mai curand, sa curga izvoare de lacrimi si sa rasune rugaciuni pentru cei din afara.
|