Mie mi se pare ca una spui si alta gandesti. Una este sa faci avorturi si alte pacate strigatoare la cer si alta sa... dai Cezarului ce-i al Cezarului. Modul cum pui tu problema cipului este de parca mi-ar tatua cineva pe frunte nush-ce semn. Eu nu pot vedea lucrurile asa, iar asta nu din mandrie si nici dupa propria mea talmacire a scrierilor Sfintilor Parinti, ci fiindca nu pot sa cred ca Dumnezeu considera pacat acel lucru pe care omul nu-l constientizeaza ca fiind pacat. Nu ma dau destept si nici filozof, dar oricat as intoarce cipul pe toate partile, si facandu-i tot felul de analize gramaticale sau de laborator, nu pot sa cred ca este periculos atat timp cat nu-mi da si nu-mi ia. In momentul in care, cu ajutorul lui, vei apela la fel si fel de compromisuri, asta este cu totul alta problema. Altfel, are valoarea pe care eu in constiinta mea (in care trebuie sa incapa Dumnezeu) vreau sa i-o dau. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar se face prea multa zarva pentru drobul de sare, in timp ce OMUL decide daca sa mute drobul sau copilasul cu leagan cu tot. In sine, atat drobul cat si copilul au valori intrinseci, nu antagonice.

E foarte posibil sa ai dreptate si nu neg faptul ca sunt mult mai rau decat crezi tu ca sunt. Dar ma rog sa nu ma impotmolesc in nemarginita TEAMA, si sa le accept pe toate ca si cum ar veni de la Dumnezeu! Restul... face EL!...