[anonim30]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cum poate să fie o creştină deprimată ? Şi dv, ca şi mine, am cunoscut atâţia oameni. Unii mai aşa, alţii mai altfel. Dar chiar şi în cazul oamenilor cei mai minunaţi pe care i-am cunoscut, a existat ceva care ne-a plăcut mai puţin, ceva ce am fi vrut să fie îndreptat. Să presupunem acum că ar exista cineva care ar avea reunite în el toate însuşirile frumoase pe care le-am întâlnit la diferiţi oameni. Să mai presupunem că ar avea multe alte însuşiri, atât de minunate încât nu numai că nici nu le-am întâlnit în viaţa de până acum, dar nici măcar nu ne-am putea gândi la ele. Cine nu ar iubi un asemenea prieten ? Mai ales dacă el ne-ar iubi cu o iubire mult mai are decât suntem noi capabili ? Cine nu ar petrece lângă un astfel de prieten o viaţă întreagă, ba chiar o eternitate ?

Dar exact acest lucru ni se va întâmpla. Un asemenea prieten există şi ne-a aşteptat cu o foarte lungă răbdare. Chiar vom petrece o eternitate întreagă alături de El, dacă vom avea grijă să nu pierdem prietenia lui.

În faţa unei asemenea perspective, mai poate fi vorba de depresie ?

:) Asa ma gandeam si eu...pai atunci sunt depresiva ca nu ajung mai repede la El. Oare asta vrea, sa ma dedic in totalitate Lui?